Linkuri accesibilitate

Opțiuni de politică externă americană în context electoral


„The Arab Spring”, pictură semnată de artistul iranian Alireza Darvish
„The Arab Spring”, pictură semnată de artistul iranian Alireza Darvish

Este foarte probabil că în Orientul Mijlociu și Nordul Africii viitorul va fi instabil, cu alegeri mai mult sau mai puțin libere, dar regimuri insuficient de convinse de virtuțile democrației.


Cea de-a treia dezbatere intre candidatii la presedintie in Statele Unite va fi una de politica externa. Cum se structureaza optiunile lui Barack Obama si Mitt Romney cu privire la o tema de mare relevanta, primavara araba? Corespondentului Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.

La inceputul mandatului sau, presedintele Barack Obama a sperat ca raporturile cu lumea islamica se vor imbunatati fie si gratie schimbarii de identitate si program, la virf, in Statele Unite. El a rostit un discurs programatic la Istanbul, creionind intentiile americane. A urmat apoi primavara araba. Aliati de pina atunci ai Americii in razboiul impotriva terorismului au fost inlaturati de la putere in Egipt, in Yemen, in Tunisia, au aparut probleme in Bahrein.

La inceput, administratia a ezitat, mai ales in cazul Egiptului, dar atunci cind a inteles ca dorinta de schimbare era puternica si ireversibila, Obama a sprijinit revoltele populare, culminind cu contributia militara, alaturi de aliati in Libia. Acum s-a ajuns intr-o perioada de evaluare a ceea ce revolutiile arabe inseamna.

Este probabil mult prea devreme, dar in campanie electorala astfel de analize isi au locul. Or, rezultatele sint - daca este sa luam in considerare doar acest moment -, inca in miscare, amestecate. Locul dictatorilor a fost luat de regimuri islamiste, in multe dintre tari, regimuri cu tendinte populiste si care au propriile lor limite in chestiuni legate de drepturile omului si relatii internationale.

Administratia indeamna la rabdare si scoate in evidenta progresele. In tabara conservatoare se manifesta diviziuni. Unii cred ca aliatii fideli ai Americii erau mai siguri din perspectiva geo-strategica, in vederea contracararii terorismului. Regimurile respective controlau propriile tari, cele de acum, chiar daca intentiile sint bune sau relativ bune nu o mai fac, asa cum s-a vazut recent in Libia si Egipt. Al Qaida si aliatii profita de aceasta instabilitate.

Dar sint si cei care spun ca tocmai sustinerea unor dictatori cum a fost Mubarak de catre Statele Unite a alimentat sentimentele anti-americane in lumea araba si manifestarea acestora a fost intarirea miscarilor extremiste. Este foarte probabil ca in Orientul Mijlociu si Nordul Africii viitorul va fi instabil, cu alegeri mai mult sau mai putin libere, dar regimuri insuficient de convinse de virtutile democratiei. Dar - spun analistii - această situatie poate fi corectata in viitor pentru ca are fundamente democratice, ceea ce nu se putea spune in vremea dictatorilor.
XS
SM
MD
LG