5 octombrie este Ziua Internaţională a Profesorilor, ocazie pentru colega noastră Valentina Ursu de a sta de vorbă cu deputata Maria Ciobanu, profesoara de limba și literatura română.
Europa Liberă: Cât de prestigioasă rămâne a fi această profesie nobilă de pedagog?
Maria Ciobanu: „Eu continui să cred că profesia de pedagog, de cadru didactic este una dintre cele mai importante, dacă nu chiar cea mai importantă pentru formarea tinerii generaţii. Rămân fidelă idealului că un profesor bun poate face minuni.”
Europa Liberă: Şi profesorul a rămas un model pentru elev?
Maria Ciobanu: „Întotdeauna, în orice breaslă există foarte bune lucruri şi mai puţin bune. Cu toate astea cred în profesorii noştri, în mare ei sunt fideli profesiei şi au optat pentru această meserie din drag de copii.”
Europa Liberă: Doamna Maria Ciobanu, pentru că sunteţi şi dvs. profesoară de limbă şi literatură română, credeţi că generaţia tânără vrea să facă carte, e dornică de cunoştinţe? Pentru că sunt foarte multe cazuri când se spune că mai degrabă mama, tata ar vrea să-i cumpere nota odraslei şi copilul nu depune prea mare efort pentru a obţine cunoştinţele pe care i le dă şcoala, profesorul.
Maria Ciobanu: „Foarte mult depinde de profesor, extraordinar de mult. Toate lucrurile pe care le-aţi enumerat dvs. sunt adevărate. Trăim nişte realităţi când mama, tata sunt plecaţi peste hotare, copilul rămâne în seama cui rămâne şi nu întotdeauna el înţelege că trebuie să înveţe, ci mai degrabă că poţi cumpăra un examen, poţi cumpăra mai multe examene, poţi cumpăra o diplomă. Dar el trebuie să ştie că nu poţi cumpăra cunoştinţe.
Revin la ideea – profesorul poate face minuni. Vom ajunge probabil la acele timpuri când va fi plătit şi profesorul aşa cum merită şi o să vedeţi că multe se pot schimba în bine. Noi avem copii extraordinari, foarte mulţi dintre dânşii învaţă peste hotare şi ştim că ei sunt competitivi, au rezultate şcolare extraordinare, înseamnă că elevii noştri pot face carte. Noi avem copii buni, noi avem profesori buni. Profesorii pur şi simplu trebuie susţinuţi.”
Europa Liberă: Dar ar exista un conflict actualmente între generaţii, între generaţia tânără de profesori şi generaţia mai cu experienţă, să nu zic mai în vârstă?
Maria Ciobanu: „Întotdeauna au existat anumite conflicte între generaţii. E un lucru firesc. Până la urmă dacă profesorul mai în vârstă are şi experienţa vieţii şi înţelege că trebuie din experienţa să-i ofere şi celui tânăr, acel tânăr până la urmă îi va fi alături. E foarte interesant când într-un colectiv de muncă sunt mai multe generaţii.”
Europa Liberă: Dvs. dacă aţi fi tânăr specialist aţi merge să activaţi astăzi în mediul rural?
Maria Ciobanu: „Cu siguranţă da; şi nu o spun doar de dragul spusului. Cu siguranţă aş merge. Experienţa pe care am acumulat-o în localităţile rurale, că acolo după facultate am mers, e de un real folos. Au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea.”
Europa Liberă: De ce ezită tânărul specialist în domeniul pedagogiei să ajungă la sat?
Maria Ciobanu: „Noi am plecat la ţară deoarece trăiam în Uniunea Sovietică, adică trăiam acolo unde nu aveam acces la ceea ce se facea în alte ţări, în altă lume. Acum tinerii văd cum trăieşte lumea şi deodată vor totul: să aibă şi casă, şi masă, şi maşină, şi tot. Noi am început-o cu cartea şi cartea a devenit cea mai mare valoare pe care am avut-o eu şi generaţia mea. De aceea noi puţin altfel ne-am ordonat valorile.”
Europa Liberă: Politicile statului în domeniul educaţiei sunt cele care ar trebui să le aibă un stat doritor să adere la UE?
Maria Ciobanu: „Noi legiuitorii optăm pentru acele politici educaţionale care ar pune accentul pe valoarea personalităţii profesorului, pe individualitatea copiilor. Ei au nevoie de o educaţie pe măsură, adică de calitate. Iar învăţătorul este cel de care depinde de fapt destinul unui om.”
Europa Liberă: Doamna Maria Ciobanu, uneori se mai zice că profesorul e cel care ia mită; cât de ofensatoare, de jignitoare e această constatare la adresa unui dascăl?
Maria Ciobanu: „Într-adevăr jigneşte, dar nu trebuie să generalizăm. Fenomenul există, dar e mai mult răspândit în oraşe. În localităţile rurale se cunosc toţi. Niciodată nu o să-şi permită un profesor măcar un bănuţ să ia, fiindcă el se află ca pe o scenă de teatru, el va trebui să se salute cu părintele a doua zi, cu vecinii. Iar ceea ce se întâmplă în oraşe în instituţiile educaţionale trebuie să recunoaştem că e urât de tot. Trebuie să ne gândim ce să întreprindem. Astfel ca pentru profesor într-adevăr să fie o lege nescrisă - datoria faţă de profesie, datoria faţă de copil.”
Europa Liberă: Şi pentru că e Ziua Profesorului noi venim să vă aducem respectul şi stima pentru tot ce faceţi. Aveţi şi dvs. un mesaj pentru colegii de breaslă?
Maria Ciobanu: „Eu vă mulțumesc mult. Aş vrea mesajul meu să se conţină în nişte versuri la care ţin foarte mult: «Acesta ţi-e harul, aceasta-i chemarea: / Să sapi în adâncuri, să dai de izvoare / Şi încet să le urci cu ochiul spre soare / Din care - îngenunchind - să bea orişicare în rugăciune de sărbătoare.» Felicitări dragilor mei colegi din localităţile rurale şi urbane ale Republicii Moldova.”
