O propunere de a include educaţia ecologică în Strategia de politici educaţionale pentru anii 2012-2020 a venit astăzi din partea Mişcării Ecologiste din Moldova. Membrii organizaţiei solicită ca obiectul de educaţie ecologică să fie studiat obligatoriu în sistemul de învăţământ de toate nivelurile. Despre cum este percepută educaţia ecologică şi cum poate deveni eficientă relatează Tamara Grejdeanu.
Protecţia mediului înconjurător trebuie văzută în tandem cu dezvoltarea durabilă a societăţii. Acesta ar fi unul din argumentele preşedintelui
„Problemele de mediu vin de la cetăţean, de la cultura lui, de la mentalitatea lui faţă de mediul înconjurător. A nu oferi generaţiilor tinere un alt comportament este inadmisibil pentru o ţară care se vrea în spaţiul Uniunii Europene. Adolescenţii au o educaţie ecologică absolut sporadică, ocazională, neavând în programul şcolar nimic concret ca să le ofere lor o înţelegere clară ce înseamnă protecţia mediului, imediat din clasa întâia până în clasa a XII-a trebuie să avem obiect obligatoriu.”
Studierea obligatorie a disciplinei de ecologie este susţinută şi de Iuliana Cantaragiu de la Centrul naţional de mediu. Experta crede că spiritul ecologic al cetăţeanului poate fi cultivat prin acţiuni de implicare colectivă şi conştientizarea daunei pentru propria persoană:
„Dacă vedem ce se întâmplă în jurul nostru, care sunt consecinţele, în ce stare este mediul înconjurător, ajungem la concluzia că într-adevăr educaţia ecologică trebuie să fie ca o materie obligatorie pentru om fiindcă el nu este capabil să se autoanalizeze şi să-şi modeleze un comportament adecvat în aşa mod ca să nu dăuneze nici mediului, nici altui om, este un lucru foarte simplu, orice acţiune a lui are consecinţe directe tot asupra lui, să avem o gândire mai amplă.”
Despre aportul generaţiei tinere la instruirea ecologică a societăţii a vorbit şi viceministrul mediului, Valentina Ţapiş: „Spre regret societatea are un progres tehnico-ştiinţific destul de avansat dar nu ştie să gestioneze în limitele normale resursele sau şi acele deşeuri care duc la poluarea enormă a spaţiului. Pentru promovarea educaţiei ecologice este important ca tânăra generaţie din start să conştientizeze acele probleme care sunt necesare să fie soluţionate. Abordarea este bazată pe conştientizare, cunoaştere, atitudine, deprinderi şi implicare participativă, ca să realizăm în practică.”
Interesul copiilor faţă de protecţia mediului înconjurător vine în contradicţie cu acţiunile maturilor, este de părere profesoara de geografie Maria Chiriac, care crede că educaţia ecologică trebuie să pornească din familie şi mai apoi să treacă în responsabilitatea şcolii: „Când lucrez eu în şcoală cu copilul este una, dar când o să fie şcoliţi şi acasă, părinţii şi o să lucrăm toată comunitatea îndreptată spre una şi aceeaşi direcţie, cred eu că vom rămâne mai mulţumiţi şi mai frumoasă natura noastră, pentru că am înţeles prin eseurile scrise de copilul mic, dar de ce nu ştie cetăţeanul cel mare. Este protecţia mediului, fac orele opţionale, dar orele opţionale nu conţin un manual, un curs, să-l educe, până ajunge la copilul nostru şi la cetăţeanul nostru, asta-i foarte greu, cu atât mai mult că nimeni nu vrea să citească.”
Experţii în domeniu sunt de părere că educaţia ecologică, ca disciplină şcolară ar fi în stare să cultive o responsabilitate faţă de mediul înconjurător doar în rândul tinerilor, iar pentru maturi, ca formă de disciplinare rămân a fi numai amenzile.
