Linkuri accesibilitate

Ce înseamnă și cît de cunoscute sînt ONG-urile din Republica Moldova?


Interviul dimineții cu Roxana Teodorcic, comunication manager, FHI 360.



Astăzi, în Grădina Publică „Ştefan cel Mare” peste 50 de organizaţii neguvernamentale din ţară vă dau întâlnire în cadrul târgului „Cunoaşte ONG-ul care te reprezintă”. Cei care vor vizita târgul vor avea posibilitatea să afle ce servicii oferă ONG-urile, cum pot beneficia de ele sau, de ce nu, să devină chiar voluntar în cadrul uneia. Mai multe aflăm de la Roxana Teodorcic, manager Comunicare din cadrul organizaţiei FHI 360. Roxana, înainte de a da curs discuţiei noastre vă propun să ascultăm opiniile mai multor trecători pe care i-am întâlnit ieri în Grădina Publică „Ştefan cel Mare” şi i-am întrebat ce ONG-uri din Republica Moldova îi reprezintă?

„La televizor le arată, dar în esenţa lor eu nu am intrat.”

Dar ştiţi că sunt ONG-uri care ajută persoane cu diabet, care luptă pentru drepturile omului?

„Ştiu, pentru că şi eu cândva am lucrat într-o fundaţie de promovare socială a copilului. Ştiu că sunt organizaţii care ajută. De exemplu, Asociaţia Italia-Moldova foarte mult ajută copiii din Moldova. Fiecare familie din Italia adoptă un copil la distanţă.”

Care este menirea ONG-urilor?

„Să ne ajute, dar eu nu văd niciun ajutor. Eu lucrez într-o şcoală internat şi nu văd să fie ajutaţi copii noştri, pe bolnavi la fel.”

Cu ce se ocupă aceste instituţii, de fapt?

„Nu sunt la curent amănunţit, dar cu binele populaţiei, a oamenilor.”

Europa Liberă: Faptul că ele sunt puţin cunoscute, de ce e aşa?

„Posibil că e puţină publicitate”

Europa Liberă: Dvs v-aţi adresat la vreun ONG?

„Nu”

Dacă ar trebui să donaţi bani pentru a susţine un ONG, în ce caz aţi accepta să daţi din buzunar nişte bani?

„Ajutor caritabil, mă gândesc.”

Europa Liberă: Ştiţi măcar vreun ONG?

„Nu, nu-mi aduc aminte.”

„Într-o ţară democratică, civilizată, cred că menirea lor este de a ajuta cetăţenii într-o măsură oarecare, după posibilităţile lor şi după activităţile pe care le au, dar nu ştiu pe cît sunt ele de valabile la etapa actuală.”

De ce se ştie puţin despre ele?

„E mai mult minusul lor decît al cetăţenilor. Probabil puţină reclamă fac, puţin vorbesc despre activitatea lor, despre rezultate, ca să convingă cetăţenii că ei duc o activitate nu pasivă, dar activă. ”

Au fost opinii culese la întâmplare în Grădina Publică „Ştefan cel Mare”. Aşadar, puţini dintre trecători au putut să-mi răspundă cu exactitate la întrebarea ce ONG îi reprezintă. Roxana, dvs cum vă explicaţi această situaţie?

Roxana Teodorcic: „Eu cred că în Republica Moldova încă nu există această cultură civică dezvoltată, o situaţia care a fost parţial moştenită încă din perioada sovietică. Pe de altă parte, cred că ONG-urile încă nu ştiu cum să îşi promoveze imaginea, ei nu au investit nici timp şi nici resurse în acest lucru. Chiar cineva spunea că ONG-urile, de fapt, nu ştiu, nu investesc în publicitate, lucru care este adevărat. Însă, de multe ori, ONG-urile lucrează cu grupul lor ţintă şi de aceea sunt foarte cunoscute beneficiarilor şi uneori nu le mai ajunge forţă sau suficient timp ca să facă această promovare în afara grupului cu care lucrează nemijlocit.”

Europa Liberă: Dar, până la urmă, care este menirea unui ONG?

Roxana Teodorcic:
„O organizaţie neguvernamentală, atunci cînd este deschisă sau îşi începe activitatea, are scopul de a soluţiona probleme comunitare sau naţionale, de a apăra interesele cetăţenilor, fie că vorbim despre persoane cu dizabilităţi, despre tineri, copii, mame, persoane în etate.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, de multe ori atunci cînd se referă la ONG-uri oamenii se gândesc la organizaţiile care ar avea legătură cu viaţa politică. Cum se face că acele ONG-uri care se ocupă de ajutorarea copiilor, a persoanelor care suferă de diabet sau accesul la informaţie sunt mai puţin vizibile, iar unele chiar nevoite să îşi întrerupă activitatea din lipsă de fonduri?

Roxana Teodorcic:
„De fapt, ONG-urile cum trăiesc? Din proiecte. Banii care vin, de fapt, vin din partea finanţatorilor, respectiv ONG-urile nu caută surse alternative de finanţare şi atunci cînd un finanţator dispare de pe piaţa din Republica Moldova sau cînd aceste proiecte pe un anumit domeniu se încheie, respectiv şi ONG-urile sunt nevoite să îşi sisteze activitatea în cazul în care nu au găsit surse financiare din altă parte.”

Europa Liberă: În acest caz, greşeala unde e? Pentru că nu mi se pare o situaţia normală ca să îţi menţii activitatea atâta timp cît există un finanţator. Ar trebui să se gândească înainte de retragerea acestuia, nu?

Roxana Teodorcic:
„Exact şi aici, de fapt, este şi problema. ONG-urile noastre şi ceea ce încearcă FHI 360 este să învăţăm ONG-urile să lucreze cu cetăţenii şi chiar să reprezinte interesele lor, astfel încât aceştia să facă donaţii, să se implice în activităţi de voluntariat şi să lucreze mai mult cu APL-ul şi mai mult cu sectorul business, astfel încât să-i motiveze ca aceştia să susţină proiecte în cazul în care donatorii nu mai sunt pe piaţă. 95 % din bugetul care vine la unele ONG-uri este din partea unui donator, lucru care nu este durabil.”

Europa Liberă: Ca să fim mai expliciţi pentru cititori, cînd aţi spus APL-uri, v-aţi referit la Administraţiile Publice Locale, adică primăriile din ţară.

Roxana Teodorcic:
„Primăriile sau consiliile raionale sau acelaşi Guvern sau Parlament, ministerele.”

Europa Liberă: Vorbiţi despre donaţii, că oamenii ar trebui să fie încurajaţi să facă donaţii, să susţină organizaţiile neguvernamentale. Pe de altă parte am să vă dau un exemplu care, într-un fel, duce în ceaţă activitatea ONG-urilor. Din cîte ştiu, la concursul pentru promovarea transparentei în rândul sectorului asociativ, organizat de FHI 360 anul acesta, şi-au depus candidaturile doar 19 organizaţii, deşi active ar fi peste 2 mii?

Roxana Teodorcic:
„Pe de o parte, noi vorbim despre faptul că nu toate ONG-urile înţeleg de ce este important să fie transparente şi de multe ori acestea se focusează pe activităţile pe care le fac, însă uneori uită că au şi această obligaţie de a face publice activităţile pe care le desfăşoară, public însemnând fie prin intermediul paginii web, fie prin intermeiul anumitor publicaţii, respectiv situaţia cu care noi ne-am confruntat este că am avut un număr foarte mic de aplicaţii. Pe de o parte, putem să zicem că unele ONG-uri pot motiva că nu au ştiut despre acest concurs, respectiv am putea spune că nu am dat suficient timp ca să se înregistreze, însă menţionez iarăşi despre această cultură care nu există, de a fi transparent. ONG-urile ştiu că trebuie să fie transparente în special în faţa donatorilor, dar deseori uită despre cetăţenii care, de fapt, îi urmăresc.”

Europa Liberă: Or unele se simt „cu pufuşor pe botişor”?

Roxana Teodorcic:
„Există şi această versiune, însă nu am intrat în detalii ca să aflăm de ce nu au făcut-o exact, dar am încercat să analizăm ce se întâmplă atunci cînd un ONG este transaprent sau cele care au fost transparente, de fapt, cît de transparente sunt. Pe de altă parte, unele ONG-uri au această frică: „eu astăzi am să public bugetul pe care îl am, însă s-ar putea să mă trezesc că cineva îmi bate la uşă şi îmi zice că am foarte mulţi bani.” Aş da un exemplu, ceea ce face acum Monitorul Civic, ei au lansat o mapă a donatorilor în care aceştia singuri vin cu această informaţie despre proiectele pe care le finanţează, care sunt acitivităţile acestora şi care e bugetul lor.”
XS
SM
MD
LG