În Belgia, pentru prima dată vor fi formaţi mediatori între autorități şi comunitatea romă. A mai existat o iniţiativă similară în Franţa, dar se limita numai la chestiunile şcolare. De la Bruxelles, Dan Alexe:
Cultura rom are la baza ei o neîncredere ancestrală în autorități. Oriunde ar trăi, romii formează o comunitate greu de abordat, bănuitoare, închisă, cu reguli de funcționare care nu sint aceleași cu cele ale societății sedentare in mijlocul căreia trăiesc.
Chestiunea rom devenind in ultimele decenii acută pentru majoritatea țărilor europene, Consiliul Europei si Comisia Europeană au lansat o inițiativă constând in formarea unor mediatori specializați in problemele romilor.
O asemenea inițiativă a fost inaugurată astăzi in Bruxelles. E vorba de o serie de cursuri de "mediere interculturală" in vederea formării unor mediatori care sa reprezinte interfața contactului între autorități si romii din Belgia.
L-am întrebat pe directorul Centrului de Mediere pentru Romi Ahmed Ahkim ce calități sînt necesare pentru a deveni mediator specializat într-o astfel de comunitate:
„Pentru a fi mediator pentru romi trebuie sa faci parte din comunitate. Într-un caz cum e cel al romilor, nu se poate spune ca mediatorul trebuie sa fie neutru. Trebuie sa le intelegi limba, sa le cunoști obiceiurile si legile interne, trebuie, într-o situație ideală, chiar să suferi cu ei.“
Populația locală de romi și nomazi belgieni nu depășește 15.000 de suflete, însă acestora li s-au adăugat recent cîteva zeci de mii de romi est-europeni, în special din România, Bulgaria și fosta Iugoslavie.
Modeste Élie e un țigan nomad belgian care studiază pentru a deveni mediator:
„Trebuie un țigan ca mediator, pentru ca țiganii să aibă încredere in el. O mare problemă in Belgia, spre deosebire de Franța, e de pildă faptul că satele, localitățile, nu au terenuri virane amenajate pentru caravanele nomazilor. Mediatorii pot atunci interveni pe lângă primării pentru a obține, de exemplu, un drept de sejur de câteva zile. Propria mea familie e pe drumuri cu caravana prin Valonia, pentru că lângă Bruxelles nu au dreptul sa se instaleze.“
Antoine Wirtz e un alt mediator țigan belgian care deplînge soarta romilor est-europeni sosiți de curînd în masă:
„E tragic că mulți vin aici din România, dar la noi nu beneficiază de niciun serviciu medical, nu au dreptul la nimic, iar cînd se îmbolnăvesc pot să și scrape... e oribil ce se intamplă cu ei.“
Ionel Stoian din Timișoara, mediator și el, are un mesaj pentru țiganii din România și Moldova:
„Vreau să le spun în primul rînd să se gîndească bine, că dacă vin aici în Belgia trebuie să fie hotărîți să se integreze doar prin muncă, copiii lor să meargă la școală, să aibă o viață decentă. Altfel nu se poate trăi aici în Belgia. Nimeni nu poate sta mai mult de un an, după care primesc „explodări“ să plece înapoi în România.“
Farcaș Mihai, din judetul Arad, și el un mediator rom care trăiește din 2004 în Belgia, are un mesaj mult mai radical. El sugereazã proiecte care să-i facă pe romi să se integreze acasă la ei, iar nu să-și caute norocul prin lume :
„Să vină cineva cu niște proiecte, să facem proiecte mari pentru romii din România, proiecte de durată, agricole, de integrare, pe 50 de ani, pe mai mult, astfel încât să stea romul acasă...“
Cu totul, se caută pregătirea a circa 30 de mediatori, cîte 10 pentru fiecare din cele trei provincii ale Belgiei: Flandra, Valonia și Bruxelles. Succesul asteptat, daca va fi vreunul, nu va putea veni decat dupa o munca de lunga durata.
