Intr-un articol din Adevarul, Mihnea Maruta cauta sursele urii care pare sa fi capturat societatea romaneasca. Ea ar veni in primul rand din anvergura enorma a sperantelor tuturor la revolutia din decembrie 1989. “Tot ce s-a petrecut de atunci încoace, mai cu seamă în oraşele mici şi la ţară, nici măcar nu se apropie de acea strălucire”, scrie comentatorul. Ura ar mai fi alimentata de evantaiul mult largit al bunastarii (intre cei mai bogati si cei mai saraci distant a crescut si continua sa creasca), de noul model mediatic, cel al parvenitului agresiv, si care intra in contradictie flagranta cu exemplul parintilor sau cu ceea ce copiilor li se spune la scoala. Mihnea Maruta nu prea are sperante: „Rare sunt întâmplările care des-pietresc ura, scrie el: un sacrificiu curat, şansa unei revelaţii, poate spaima de moarte ori războiul”.
In Evenimentul zilei, Mircea Marian contempla spectacolul opozitiei conduse de Vasile Blaga si il considera deprimant. „Nu am văzut niciodată în politica românească personaje mai resemnate în faţa alegerilor ce se apropie”, spune el, adaugand ca tot ce par că mai încearcă liderii "dreptei" este să-şi salveze propria piele şi să prindă un loc în Parlament. Eventualitatea castigarii alegerilor cu peste 65% de catre Uniunea Social Liberala, caz in care un personaj dubios precum Dan Diaconescu, patronul OTV, va reprezenta practic opozitia, nu este măturat decat de gandul la ce a facut Viktor Orban din Ungaria, in ultimii ani.
Mai multe ziare si site-uri revin la una dintre victimele ritualice ale noii puteri din Romania: Institutul Cultural Roman. Noul presedinte, Andrei Marga, a adus la inceputul saptamanii clarificari ale intentiilor sale, iar comentatorii vorbesc despre politizare groasa. Evenimentul zilei arata, intr-o ancheta, ca ICR a fost impartit partidelor politice si ca programul sustinut de Marga este o revenire la propaganda culturala de stat. Isi spun parerea scriitorii Ioana Parvulescu, Mircea Vasilescu si Lucian Dan Teodorovici, dar si secretarul general al ICR Dan Croitoru, ramas deocamdata in functie din fosta echipa.
Ioan Stanomir face, pe site-ul contributors, un apel la reactie a societăţii fata de acest „asalt politic şi ideologic”. Institutul nu a suportat, arata comentatorul, o schimbare de persoane la conducerea lui, ci una de traiect cultural. Dintr-o entitate independenta, a fost adusa la situatia de „oficină de propagandă a statului român”. Aceasta intoarcere in timp ar raspunde vechii obsesii a “imaginii Romaniei in lume”, o obsesie hranita de un „complex identitar provincial şi nevrotic, ce pare să sugereze că România şi cultura ei sunt obiectul unei cabale ccare vrea vizează izolarea şi necunoaşterea patrimoniului ei”.
