Potrivit articolului „Autorităţile se fac a nu vedea problemele nevăzătorilor”, semnat în „Adevărul”, din nouă mii de nevăzători din R. Moldova, doar 300 au o slujbă. Situaţia este mai grea pentru copiii cu nevoi speciale vizuale. Nevăzătorii pot deveni membri ai Societăţii Orbilor doar când ating majoratul, de aceea nu există date exacte despre numărul copiilor cu astfel de probleme. Iată de ce, explică Larisa Celan, vicepreşedinta acestei societăţi, aproape nimeni nu poartă de grijă familiilor de la sate care au copii nevăzători. De cele mai multe ori, micuţii nu au acces la grădiniţele şi şcolile obişnuite. Prin urmare, sunt condamnaţi să stea acasă. „Copiii cu astfel de nevoi ar trebui să fie integraţi în şcoli generale care să fie adaptate necesităţilor acestor micuţi sau să fie deschise clase speciale“, este de părere Larisa Celan.
Reporterii publiaţiei electronice de la Bucureşti, „Cotidianul” constată în investigaţia „Dosarele secrete din măruntaiele putrede ale Ministerului Public”, că Transnistria ar pune la dispoziţie unor ţări africane armament. „Despre Kolbasna, 130 de km nord de Tiraspol, se spune că este cel mai mare depozit de armament şi muniţie din Europa. După căderea Zidului Berlinului şi retragerea trupelor sovietice din ţările frăţeşti, Armata Roşie a adunat la Kolbasna bombe, grenade şi rachete din Ungaria, Germania şi Cehoslovacia. [...] Fabrica Electromaş din Tiraspol este o altă unitate suspectată că produce pistoale mitralieră de contrabandă pentru destinaţii din Africa Centrală. Oficial, Electromaş produce echipamente electronice, dar nicio echipă de jurnalişti sau de control nu a călcat acolo vreodată”, se arată în articol.
Ziarul „Observatorul de Nord” de la Soroca notează că la 21 de ani de independenţă, moldovenii sunt luaţi ostateci, întemniţaţi şi torturaţi de miliţia transnistreană. Reporterii relatează, între altele, despre soarta lui Vasile Fricăţel din satul Teliţa, Anenii-Noi, care a fost arestat la 9 septembrie 2011, după cum spun rudele, de poliţişti moldoveni. Bărbatul a fost bătut şi transportat cu luntrea peste Nistru, apoi predat miliţiei transnistrene. Acolo a fost torturat ca să recunoască comiterea unui furt de vite. O perioadă Vasile Fricăţel a fost închis la Hlinoaia, după care ar fi fost eliberat, însă acasă nu a revenit. De un an rudele nu ştiu nimic de el. Ele spun că au cerut organelor de drept tragerea la răspundere a celor care l-au sechestrat pe Vasile Fricăţel, dar acestea nu au putut identifica vinovaţii.
