Cu trei ore înainte să înceapă meciul de fotbal Moldova-Anglia, un cunoscut, impus de o urgenţă, mi-a cedat biletul său şi uite aşa m-am dus şi eu la stadion să văd meciul-minune.
Am ieşit din casă nu înainte de arunca o privire pe site-ul echipei Zimbru al cărei stadion găzduia meciul. Am reţinut îndemnul de a veni la stadion mai devreme pentru a scăpa de busculade. M-a frapat şi stilul neglijent-pocit al textului cu sfaturi şi precizări. O să vă dau doar un exemplu grăitor: „Sectorul 15, tribuna C, este predispus în exclusivitate pentru persoanele nefumătoare, fapt cărui acest sector este recomandat persoanelor nefumătoare”. M-am simţit imediat pătruns de tristeţe nu doar din cauza stilului, ci şi pentru că urma să privesc partida printre fumători.
De busculadă, fireşte, nu am scăpat, cu toate că am venit cu o oră înaintea meciului. Cu greu, cu chin, am reuşit totuşi să pătrund după o vreme pe teritoriul stadionului. Acolo mi s-au pleoştit urechile din cauza muzii asurzitoare care se revărsa din difuzoare. Înţeleg că meciul acela e o sărbătoare, dar şi decibelii trebuie să aibă o limită într-o ţară civilizată. Unde mai pui că în tribune erau suficienţi copii. Vă spun sincer, mi-am astupat urechile cu mîinile pînă la startul meciului.
Apoi, era destul de greu de urmărit acţiunile de pe teren din cauza suporterilor care mereu se ridicau în faţa mea, fluturînd din mîini şi îngustîndu-mi dramatic cîmpul vizual. Unii zbierau ca apucaţii, ba chiar înjurau voiniceşte. Dar şi mai mult m-a nedumerit euforia isterică a unora, generată doar de simplul fapt că fotbaliştii moldoveni treceau cu balonul de mijlocul terenului. Păi, dacă şi ăsta e un motiv să strigăm din răsputeri, e normal să ne întrebăm dacă înţelegem bine regulile jocului. Am remarcat pe urmă că, la fiecare gol al englezilor, tabela de marcaj ne oferea inscripţia GOL! doar în grafie chirilică. Mă gîndesc că s-ar fi putut scrie măcar o dată şi în grafie latină.
În pauză am simţit nevoia să merg la WC, dar şi acolo era o coadă imensă. Muzica asurzitoare reveni în forţă, iar de jur-împrejur sute de oameni fumau ca şerpii şi trebuia să fumezi pasiv şi tu împreună cu ei. Şi cum scorul era deja 0:3, iar echipa Moldovei era groggy, mi-am zis că e bine să renunţ la repriza a doua şi să-mi iau tălpăşiţa. Aşa am şi făcut. Iar de acum încolo probabilitatea să mai revin în tribunele stadionului acela va fi foarte mică.
