Linkuri accesibilitate

1992 - amintiri de pe linia frontului...


Imagine din timpul războiului din Transnistria (din expoziția fotoreporterului Dmitri Borko, la Radio Europa Liberă)
Imagine din timpul războiului din Transnistria (din expoziția fotoreporterului Dmitri Borko, la Radio Europa Liberă)

Dorian Galbinski: „Militarii arătau îngrozitor, foarte prost echipați și ca îmbrăcăminte și ca armament, erau flămînzi, ne cereau pîine și țigări.”


Atunci cînd un ziarist cu experiență de o viață începe să-și aștearnă pe hîrtie amintirile, rezultatul este, de cele mai multe ori, pasionant. Cele ale lui Dorian Galbinski, de la Londra, sînt de două ori interesante pentru moldoveni, date fiind originile familiei sale de la Soroca și relatările transmise din R. Moldova pe cînd lucra la BBC. Despre cîteva din experiențele sale în urmă cu exact 20 de ani, în interviul-dialog cu Victor Eskenasy:

Europa Liberă: Dorian Galbinski, puțini știu că familia Dvs. se trage din Basarabia, din ceea ce astăzi este Republica Moldova...

Dorian Galbinski
Dorian Galbinski
Dorian Galbinski: „Da, din partea tatălui. Tatăl meu s-a născut la Soroca, o soră de-a lui s-a născut la Mărculești, bunicul era din Moldova, bunica de la Odesa. Au venit în România în 1926, cred, și s-au stabilit la Constanța. Un frate de-al bunicului a plecat tot atunci în Brazilia și există la ora actuală o foarte numeroasă ramură a familiei Galbinski în Brazilia.”

Europa Liberă: Ce s-a întîmplat cu restul familiei, rămasă în Basarabia?

Dorian Galbinski: „De restul nu mai știm nimic. Am găsit cîțiva pe listele de la Muzeul Holocaustului Yad Vashem că au pierit în lagărele din Transnistria. Și probabil că restul la fel fiindcă după război nu s-a mai putut lua contact cu nici unul dintre ei.”

Europa Liberă: Intîmplarea a făcut să vă întoarceți în Moldova de dincolo exact acum 20 de ani...

Dorian Galbinski: „... în august 1992, chiar după ce se încheiase încetarea focului în războiul transnistrean.”

Europa Liberă: Care au fost primele impresii, cum arăta Moldova în momentul acela, al războiului?

Dorian Galbinski: „Arăta foarte prăfuită, era foarte cald, era august cînd am venit și în afară de artera principală foarte sovietică și hotelul la care am stat, în rest arăta cum îmi povestea bunicul. Bunicul îmi povestea ce făceau în Moldova, cum puneau la uscat frunzele mari de tutun și pe care le-am văzut din mașină; casele din anii '20-'30 le-am văzut și mi-am adus aminte de poveștile bunicului.”

Europa Liberă: Aveați misiunea ca reporter să vă duceți pe front și să obțineți un interviu, să relatați de acolo. Ce s-a întîmplat?

Dorian Galbinski: „Nu, n-am avut misiunea, m-am dus pe răspundere proprie. De obicei, cînd un reporter BBC merge într-o zonă de război trebuie să facă înainte un curs. Or, eu nu făcusem cursul ăsta și nu eram nici asigurat. Nu era pericol, mă rog, relativ, pentru că așa cum am spus era încetarea focului și în ziua în care am fost eu pe linia frontului nu s-a tras nici un foc.”

Europa Liberă: Ce ați văzut atunci, cum arăta linia frontului, cum arătau militarii moldoveni?

Dorian Galbinski: „Militarii arătau îngrozitor. Erau foarte prost echipați și ca îmbrăcăminte și ca armament, erau flămînzi, ne cereau pîine și țigări,
Un militar din Transnistria în 1992
Un militar din Transnistria în 1992
dacă avem. Am intervievat un tînăr prizonier care era puțin speriat, dar nu prea... Pentru că, mai ales după ce mi-a dat interviul se gîndea, probabil, că odată ce a fost intervievat nu mai are ce să pățească. Dar nu am auzit de brutalități împotriva prizonierilor de război. Pe cei de dincolo nu i-am văzut, cu excepția acestui tînăr prizonier. Dar soldații moldoveni erau destul de deprimați, nu exista entuziasm, nu existau manifestări patriotice. Trebuiau să-și facă datoria și erau acolo, dar nu păreau foarte încîntați.”

Europa Liberă: Am înțeles din amintiri că ați încercat să obțineți un interviu cu adjunctul generalului Lebed...

Dorian Galbinski: „Da, cu colonelul Bergman. Dar în perioada aceea era la Chișinău și o colegă de la BBC World Service și cum amîndoi am cerut, Bergman a decis să o ia numai pe ea pentru că avea mai mare audiență. Colega mea, Sanchia Berg mi-a povestit după aceea că Bergman a fost foarte drăguț, foarte amabil. Prima întrebare care a pus-o a fost dacă numele ei este de origine germană sau evreiască și Sanchia i-a spus că mama ei este spaniolă și tatăl e evreu. La care Bergman i-a spus: „foarte bine, pentru că dacă erați germană nu v-aș fi dat un interviu.

Generalul Aleksandr Lebed
Generalul Aleksandr Lebed
Șeful lui Bergman, Alexandr Lebed, generalul, obișnuia să spună că cine se atinge de un fir de păr din capul lui Bergman, are de a face cu el. Bergman era complet... chel !

M-am întors la Chișinău și am trimis relatarea seara despre atmosferă, despre ce am văzut la Dubăsari, despre prizonieri; un fel de reportaj literar...”

Europa Liberă: ...literar, literar, dar ce ați scris despre Dubăsari?

Dorian Galbinski: „Am scris că mi s-a părut a fi o localitate de oameni gospodari, pentru că locuințele erau îngrijite, grădinile erau frumoase,
Tighina astăzi
Tighina astăzi
pomii erau plini de fructe pe care nu le culegea nimeni pentru că localitatea era complet părăsită. M-a impresionat și, în același timp, domnea o atmosferă total nefirească, nu era nimeni pe ulițe, pe străzi, era o liniște totală. Aproape ți se făcea frică.”

Europa Liberă: Ați fost însoțit de un locotenent al armatei moldovene, am înțeles, nu...?

Dorian Galbinski: „Este adevărat, foarte drăguț, foarte amabil. Am vorbit cu el despre multe, l-am întrebat la un moment dat și despre reunificarea cu România, la care mi-a spus că nu există mare entuziasm în Moldova pentru reunificare, pentru că mulți își mai amintesc încă de atitudinea pe care a avut-o guvernul de la București față de Basarabia, între 1918 și 1940; că au tratat Basarabia ca o provincie colonială, moldovenii erau considerați cetățeni de categoria a doua, și că mai bine să rămînă independenți și că o să vadă ei mai tîrziu ce au de făcut. Am auzit și alte opinii, dar mi se păreau cei care, atunci, erau pentru unire puțin cam exaltați, ca să spun așa... Adică nu țineau cont de realitățile de pe teren, era unirea și asta-i tot...”

Europa Liberă: Din perspectiva timpului - au trecut 20 de ani -, cum vedeți astăzi acest conflict care este denumit înghețat și nereglementat ?

Dorian Galbinski: „Un conflict inutil, pentru că nu a rezolvat absolut nimic, iar situația este la fel cum era acum 20 de ani.”

Europa Liberă: Și vedeți vreo perspectivă privind din afară... ?

Dorian Galbinski: „Nu știu. Sincer, nu știu.”
XS
SM
MD
LG