Linkuri accesibilitate

La închiderea Salonului Internaţional de Carte din Chişinău


Alexe Rău: „Dacă n-am învăţat în şcoală arta lecturii, este greu la o anumită vârstă să te remodelezi.”


Alexe Rău: „A evoluat, în primul rând, conceptul de salon de carte. Noi preluasem experienţa fostului Departament pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi, dacă îţi aminteşti. Ei făceau, o dată la doi ani, un fel de repetiţie, o expoziţie de trecere în revistă a succeselor editurilor din Republica Sovietică Moldovenească, aici, în sala noastră festivă şi selectau ceea ce era mai bun, pentru a participa la târgurile internaţionale de carte de la Moscova, care se ţineau şi ele o dată la 2 ani.

După ’92 au uitat şi de târgul de la Moscova, şi de aceste expoziţii de trecere în revistă. Şi atunci noi ne-am gândit: hai să facem un salon de carte care să suplinească, să surmonteze, într-un fel, acest gol. Dar să mergem şi mai departe, să-i conferim o tentă intelectuală, o tentă culturală şi să-l debarasăm de ceea ce era ideologic în acele vâstavki-prosmotrî. Ne-a reuşit, până la urmă.
Alexe Rău

Există o arhitectură a acestui salon cu 3 elemente. Deci, expoziţia cu vânzare a producţiei noi apărută în edituri, în intervalul dintre 2 saloane. Doi: evaluarea producţiei editoriale, activitatea juriului, lucru foarte important pentru progresul în domeniu. Şi trei: acţiunile de popularizare a cărţii, de difuzare culturală, specifice bibliotecilor.

Bibliotecile îşi extind şi ele gama de posibilităţi. Toate acestea ne-au condus către un salon care deschide nişte uşiţe noi: iată pe unde puteţi să o mai luaţi. La alte uşiţe încuie uşa, zicându-ne: „Aşa nu mai faceţi, uitaţi de aceasta.” Se remarcă, în primul rând, chiar sunt apucătoare de ochi, cum ar zice Sadoveanu, realizările unor istorici, cercetători în domeniul deportărilor, trecutului nostru istoric dureros, teroarea istoriei. La compartimentul „Clio” s-au dat foarte multe premii şi mulţi autori au rămas în afară.

Pe de altă parte, apare tot mai multă carte de orientare nouă, postmodernă. Iată romanul anului cu Emilian Galaicu-Păun, „Ţesut viu. 10X10”. Iată Vitalie Răileanu cu „Exegezele” lui, care se deosebesc de critica literară. Iată Aliona Grati, un tânăr critic literar cu altfel de viziune asupra literaturii.

Deci, aceste două aripi: clasicul şi modernul încep a se echilibra parcă. Adică noul îşi face tot mai mult loc. Un mare record a fost anul trecut, cu cei 18 000 de vizitatori.

Se cumpăra multă carte românească. Au venit mai multe edituri româneşti anul trecut, datorită Institutului Cultural Român. El a finanţat venirea multor edituri din România.

Anul acesta, ştii şi tu, s-a întâmplat ce s-a întâmplat în România. Institutul Cultural Român a fost trecut în altă subordine şi i s-a redus bugetul pe jumătate. Deci, Institutul Cultural Român nu a mai avut mijloace financiare să invite nişte edituri din România, să le cazeze, să le plătească călătoria. Deci, au venit edituri mai puţine.”

Europa Liberă: Întrebarea pentru un profesionist al cititului: cum să reuşească un om normal, nu ca dumneavoastră, care vă faceţi meserie din citit şi din depozitarea înţelepciunii, cum să reuşească să fie la curent, barem să răsfoiască pe deasupra tot ce apare în materie de carte?

Alexe Rău: „Lectura este o artă. Nu poţi să cânţi la pian, dacă nu ştii note şi câteva acorduri. Nu poţi utiliza computerul, dacă nu ştii ce e Windows. Lectura e la fel. Există ştiinţa lecturii. Există diferite feluri de lectură: cititul pe diagonală, lectură profundă, pentru cercetare ştiinţifică, lectură de delectare. Sunt 7-8 genuri de lectură. Ele trebuie însuşite.”

Europa Liberă: Dar până acolo poţi să te îneci. Până a ajunge la genurile de lectură, te îneacă titlurile, te îneacă autorii. Cum să ai discernământul omului care să se descurce?

Alexe Rău: „Cum să-ţi spun... Există acest pericol. Şi, dacă, cum spunea André Maurois, există nişte lucruri în domeniul lecturii, în domeniul creşterii intelectuale, care trebuie făcute la o anumită vârstă. Există o vârstă, când omul este ca buretele: absoarbe informaţia. Există o vârstă, când omul nu mai absoarbe informaţia. Fiinţa ta nu-ţi mai permite. Tu de acuma trebuie să creezi, să utilizezi, să transmiţi informaţia altcuiva. Aşa e construită natura. Dacă noi n-am învăţat în şcoală arta lecturii, este greu la o anumită vârstă să te remodelezi. Deci, e nevoie ca, din fragedă copilărie, din şcoală să fie studiată arta lecturii. Şi după aceea te orientezi uşor.

Chiar dacă nu le-ai însuşit pe toate acestea şi dacă nu vrei să devii un Immanuel Kant sau un Einstein, eşti un simplu cetăţean, există o metodă admisă în toată lumea: ai luat o carte, începi s-o citeşti, dacă nu-ţi place, ai tot dreptul cetăţenesc să o pui deoparte şi să nu o mai citeşti, să cauţi alta care-ţi place.”

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG