Limba română în capul mesei...

Suntem în preziua unei sărbători-nepereche, cum ar fi pre limbaj mai poetic; este vorba de sărbătoarea Limba Noastră. În această zi, sau cu prilejul acestei zile, de la 1989 încoace, a fost o abundenţă de festivism, de patos, niciodată încă nu a fost dislocuită de o abordare pur pragmatică. Cum este de apreciat mediul lingvistic acum? Ce e bine şi ce rău în politicile lingvistice ale statului, dacă există aşa ceva? Vom discuta în această dimineaţă cu dl Vasile Bahnaru, doctor în filologie, directorul Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.

Europa Liberă: Dle Bahnaru, aţi fost din câte îmi amintesc unul dintre cei mai activi şi eficienţi militanţi la sfîrșitul anilor '80 pentru revenirea la normalitate a limbii materne, limbii române. Acum, nu cred că nu putem vedea o diferenţă, unii ar spune gigantică între starea în care era limba română atunci şi acum. Totuşi, primo, modul în care au evoluat lucrurile sub aspectul funcţionării limbii române e ceea ce v-aţi dorit?

Vasile Bahnaru: „Evident că nu. Noi atunci eram toţi optimişti, idealişti, credeam că totul se va rezolva repede, calitativ, eficient. Dar departe de realitate erau visele noastre. Sigur că s-au obţinut rezultate bune. Nu putem compara ceea ce era până la 1989, am în vedere starea limbii române în Basarabia, cu ceea ce este astăzi.

Limba şi-a extins desigur funcţiile sale sociale, chiar economice. Un progres este, pe alocuri chiar ne bucurăm, pentru că vedem tineri studioşi, care vorbesc o limbă impecabilă. Dar avem şi reversul medaliei: mulţi tineri sunt departe de a conştientiza necesitatea unui limbaj corect, la nivelul normei literare.”

Europa Liberă: Dacă aveţi aceste insatisfacţii, care ar fi sursa lor de fapt, ce a împiedicat pe parcursul acestor ani atingerea unei situaţii care ar oferi poate mai puţine dezamăgiri în acest sens?

Vasile Bahnaru: „Eu cred că principalul motiv care frânează readucerea limbii române în capul mesei este conjuncturismul oamenilor noştri politici, începând cu primele persoane şi terminând cu ultimul birocrat din sistemul nostru de stat.”

Europa Liberă: Cine de fapt este responsabil de politicile lingvistice ale statului, dacă admitem că asemenea politici au coerenţa?

Vasile Bahnaru: „Responsabil este guvernul, este conducerea. Trebuie să-i identificăm aici pe cei care trebuie să elaboreze politica lingvistică a statului, şi cei care o promovează. Statul o promovează, în cazul acesta identificăm statul cu organele administraţiei publice, şi centrale, şi locale.”

Europa Liberă: Există vreo subdiviziune sau nişte persoane foarte concrete care şi-ar asuma responsabilitatea pentru elaborarea celei mai bune forme de promovare a limbii de stat de către stat, sau e o povară pusă în mod vag pe umerii întregii birocraţii?

Vasile Bahnaru: „Probabil e ultima situaţie…”

Europa Liberă: Adică las-că merge şi aşa?

Vasile Bahnaru: „Nu aş zice că e vorba de indiferenţă, ci frica să nu trezim spiritele, să nu înrăim forţele nebinevoitoare, ca să zic aşa cu un termen nu chiar dur. Cât priveşte un organ de stat, el există formal. Dar practic el este nefuncţional. Este o comisie specială pe lângă guvern din care fac şi eu parte, dar cu părere de rău ea nu face nimic.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, societatea moldovenească se manifestă oarecum ciudat, potrivit străinilor, de exemplu: pe de o parte, ridică deseori în vorbe simbolurile naţionale la cota sfinţeniei, iar pe de alta până şi cei mai bigoţi naţionalişti siluiesc în continuare limba română, de exemplu. Credeţi că e posibilă vreo schimbare în acest sens? Republica Moldova cred că este singura ţară care cântă sub aspectul imnului limba sa, dar pe de altă parte este o catastrofă când unii cetăţeni deschid gura şi încearcă să utilizeze această limbă, verbal sau în scris…

Vasile Bahnaru: „Posibilităţi de schimbare întotdeauna există. Lipseşte probabil voinţa politică. Să vă spun un exemplu recent. Centrul Naţional Academic „M. Eminescu”, câteva luni, a fost murdărit cu vopsele, tot în semn de ripostă a cuiva. Nu cred că aşa zişii noştri „naţionalişti” ar fi făcut lucrul acesta pentru a provoca o atitudine duşmănoasă faţă de neromânii noştri de aici. Au făcut-o cred că tot „tovărăşeii” noştri. Tac toţi, nimeni nu a spus nimic, nici un post de radio, TV, presă scrisă. N-au deschis gura nimeni să constate acest lucru.

L-am rugat eu pe Nicolae Dabija [redactorul şef al ziarului „Literatura şi Arta”] şi în numărul de astăzi a apărut o informaţie. Şi eu mă întrebam: dacă eventual muzeul „A.S.Puşkin” ar fi fost murdărit în aşa mod, cât tam-tam ar fi făcut mass-media de la noi?”

Europa Liberă: Vreţi să spuneţi că o astfel de atitudine se răsfrânge şi asupra limbii?

Vasile Bahnaru: „Tocmai.”

Europa Liberă: Apropo, dle Bahnaru, vorbind despre minorităţi şi limbă, impresia este că se întâmplă ca şi cu salariul şi munca în perioada sovietică: unii se făceau că muncesc, alţii-că plătesc salarii. Cum poate fi rezolvată situaţia în care în şcoli de exemplu se iau note decente la însuşirea limbii române, iar pe de alta ştie toată lumea că realităţile sunt mult mai proaste din acest punct de vedere ?

Vasile Bahnaru: „Eu mi-am format o părere la capitolul acesta, pe baza paralelor cu alte state. Republica Moldova ar trebui să urmeze calea promovată de francezi, italieni, germani de ce nu? La noi se întâmplă aşa că noi, românii, basarabenii, fiind majoritari aici, suntem mai curând în situaţia minoritarilor. Practic, minoritarii se comportă ca şi cum ar fi majoritari. Cu toate doleanţele minoritarilor de a avea şcoli în limba maternă, asta este o iluzie şi o greşeală enormă.

Şcolile naţionale trebuie să fie maximum numai şcoala primară. În rest, ca să se înscrie în societate noastră, el trebuie să-şi facă studiile în limba statului, în limba majoritarilor, pentru a putea beneficia de toate drepturile de cetăţean, să aleagă, să fie ales, să poată să se promoveze pe scara ierarhică economică, politică, socială. Altfel nu se poate, altfel e anarhie, debandadă, altfel ajungem la Turnul Babel.”

Europa Liberă: Legislaţia care există de la 1989 şi nu a fost modificată aproape de loc, credeţi că mai are vreo şansă să fie ajustată la rigorile vremii, sau mai e necesar să aştepte toată lumea?

Vasile Bahnaru: „Şanse există întotdeauna. Numai voinţă politică de-ar fi.