Linkuri accesibilitate

Sunt mândru că sunt cetăţean al Republicii Moldova.”


Anatol Chiriac: „cred că întotdeauna este loc de mai bine şi niciodată nu sunt omul care să fiu pesimist.”


„Republica Moldova este o țară mică, dar noi putem să-i facem un viitor mare", a spus preşedintele Nicolae Timofti, în discursul rostit ieri la Palatul Naţional. Şeful statului a explicat de ce este important să se acorde atenție evenimentului istoric de pe data de 27 august 1991. Potrivit lui Timofti, astăzi „suntem mai aproape și mai determinați ca oricând să îndreptăm R. Moldova către Europa.” Oamenii, în marea lor majoritate, realizează importanța și semnificația zilei de 27 august, data istorica deja pentru desprinderea R. Moldova de fosta Uniune Sovietică și pentru evoluțiile ei ulterioare, pe plan intern şi internaţional. Printre cei care au semnat Declaratia de Independenta este si deputatul in primul Parlament, compozitorul Anatol Chiriac invitatul emisiunii de azi.

Anatol Chiriac: „În anii ’90, atunci când am votat această independenţă, era o euforie totală. Noi eram setoşi de această libertate, eram setoşi de această cunoaştere. Toată lumea în conştiinţa lor înţelegea că se întâmplă ceva.”

Europa Liberă: Dar a vota independenţa atunci, în 1991, însemna a-ţi asigura o carieră pe viitor?

Anatol Chiriac: „Poate că unii oameni, atunci când au votat această independenţă, asta şi-au dorit. Mă gândesc, nu vreau să vorbesc pentru toţi. Eu eram pe atunci în picul meu de slavă, fiind compozitor. Eram cântat în Moscova, Europa, eram cântat aici – onorarii mari. Adică eu nu aveam atunci nevoie de posturi sau altceva. Eram încântat de această idee a independenţei. Gândeam că toată chestia asta o să fie o răzbucnire a fericirii, a tuturor bunătăţilor, pe care noi tot timpul le doream şi credeam că, dacă va fi această independenţă, noi le vom obţine aşa, absolut imediat şi rapid. Mie mi se părea că va fi o deschidere totală în toate direcţiile.

Lumea noastră avea nevoie de libertate la exprimare. Nici astăzi nu vorbeşte lumea ce gândeşte. Mi se pare că şi acuma lumea se conformează unor rigori. Ştie foarte bine lumea că eşti ascultat, monitorizat, filat, nu ştiu ce şi aşa mai departe. Dar, până la urmă, vroiai să fi liber, să scrii liber, să cânţi liber, să vorbeşti şi aşa mai departe.”

Europa Liberă: Ce s-a schimbat pe parcursul acestor 21 de ani?

Anatol Chiriac: „Foarte multe lucruri s-au schimbat în mentalitatea noastră. Schimbările se produc atât de rapid, încât noi nu suntem în stare nici măcar să le asimilăm, fiindcă viaţa are o viteză nemaipomenită, în comparaţie cu ce era pe timpuri.

Pe timpuri, erau lucrurile foarte clare: un apartament, un automobil, un post, un concediu 21 de zile, salariu garantat, muncă pentru toată lumea. Şi când, deodată, toate lucrurile acestea s-au năruit definitiv, ca turnurile din America, când, la 11 septembrie, avioanele s-au prăbuşit. Aşa s-a prăbuşit şi la noi totul, absolut. De ce? Fiindcă toate lucrurile au început să o ia razna. Au început să se formeze diferite structuri, clanuri, chestii şi aşa mai departe. Adică societatea nici pe departe nu era pregătită pentru aceste schimbări bruşte, fiindcă noi toţi eram încorporaţi într-o mentalitate...”

Europa Liberă: Clasa politică a ştiut încotro să ducă Moldova?

Anatol Chiriac: „Nu cred. Nu cred. De ce? Fiindcă clasa politică de atunci era pregătită mai mult să răspundă la cuvântul esti. Li se spunea de la Moscova aşa şi ei spuneau: „Da”. Dar pregătiţi personal, oameni pregătiţi ca să conducă această societate n-au fost. Şi atunci au început să apară diferite personalităţi, care au început să se orienteze, pe moment. Tot timpul, eu îmi imaginez că chestia asta a fost ca un motan pe care-l ţii în întuneric şi vrei să prindă şoareci, dar el nu are cum să-i prindă, fiindcă nu-i vede, necătând că motanii văd şi noaptea.

Şi noi până în ziua de azi suntem într-o căutare, fiindcă independenţa asta sună foarte frumos, dar, până la urmă, această independenţă trebuie alimentată zilnic. Dacă ne uităm din punct de vedere biblic chiar Tatăl Ceresc, când a scos poporul evreu din Egipt şi l-a adus într-o pustie, a avut nevoie de 40 de ani, ca să treacă generaţiile care ştiau viaţa din Egipt.”

Europa Liberă: Şi mai trebuie 19 ani?

Anatol Chiriac: „Mai trebuie ani, fiindcă societatea are nevoie de o purificare, de o curăţire. Până la urmă, oamenii or să înţeleagă încotro să meargă, fiindcă e evident că nu poţi toţi oamenii peste noapte să-i transformi, ca pe nişte roboţi, să le dai o idee şi să o consume imediat.”

Europa Liberă: Dar care criză se face mai pronunţată: criza identitară, criza politică, criza economică?

Anatol Chiriac: „Identitară. Identitară.”

Europa Liberă: Criza morală?

Anatol Chiriac în studioul Europei Libere la Chișinău
Anatol Chiriac în studioul Europei Libere la Chișinău
Anatol Chiriac: „Identitară şi morală. Acuma nu moare nimeni de foame. Nu cred că cineva poate să spună: „Domnule, a murit că nu a avut o bucăţică de pâine sau nu ştiu ce”. Dar omul, dacă merge pe un model de automobil, mâine caută să-şi ia unul mai bun şi caută mijloace, şi evident se luptă. Atunci evident că toată treaba asta ţine de economic, dar nu ţine că practic e mai bine sau e mai rău. Noi ne dezvoltăm continuu. Dar noi nu suntem încă de ajuns pregătiţi – şi când vorbesc de identitate – eu am în vedere că, dacă ne întrebi cine suntem, nouă ne e foarte greu să răspundem.”

Europa Liberă: De ce e atât de greu să răspundem la întrebarea cine suntem?

Anatol Chiriac: „De aceea că lumea practic a fost educată într-un sistem de a gândi într-un fel şi, când colo, peste noapte...”

Europa Liberă: Păi şi când trebuie să-mi zică cine sunt şi să nu am un răspuns la întrebarea cine sunt?

Anatol Chiriac: „Dar nu trebuie să ne zică. Noi, fiecare din noi, dacă ne întrebi, ne e foarte greu. Fiindcă noi, dacă am fi în problema respectivă luminaţi şi clarificaţi, noi am proceda aşa cum au procedat Ţările Baltice, aşa cum se procedează în alte părţi. Ei peste noapte şi-au rezolvat problemele, nu? Poate să mai pună cineva sub semnul întrebării ce e cu Ţările din Baltica? Nu. Noi înainte de emisiune am vorbit: suntem ca o fată mare şi nu ştim încotro să o apucăm, am vrea să ne iubească şi unii, şi alţii...”

Europa Liberă: Şi estul, şi vestul...

Anatol Chiriac: „Şi estul, şi vestul. Şi noi încercăm acuma să ne gândim cu cine o să ne fie mai bine. Până la urmă, lumea se va lumina.”

Europa Liberă: Dar nu se irosesc nişte ani?

Anatol Chiriac: „Ba da, se irosesc, fiindcă, dacă aşa cinstit să fiu, nici nu se lucrează cu lumea. Nu se lucrează.”

Europa Liberă: Cine trebuie să lucreze şi care e rolul intelectualităţii astăzi?

Anatol Chiriac: „Care intelectualitate azi? ”

Europa Liberă: Vă întreb pe dumneavoastră, sunteţi reprezentantul intelectualităţii.

Anatol Chiriac: „Ea nu există. Nu există această intelectualitate. Unii stau la Moscova, alţii stau la Bucureşti, alţii stau nu ştiu unde şi restul cântă pe la nunţi în Republica Moldova. În rest, care intelectualitate? Noi ce, putem vorbi de intelectualitate? La noi lumea se conformează şi cu asta e tot. Şi cu atât mai mult, dacă e să vorbim aşa, sincer, posturile de radio şi televiziune, dacă ar lucra permanent cu societatea... Pe când nu, tot timpul senzaţii: accident, omor, viol, ce se întâmplă pe moment. Dar, în fond, pe termen lung cu societatea nu se lucrează.

Se încearcă peste noapte ca societatea noastră să înghită tot şi oamenii înghit, de sute de ani. Şi asta este imposibil, fiindcă lumea o duce într-o stare de confuzii totale, fiindcă omul se trezeşte – nu-şi dă seama...”

Europa Liberă: Ştiţi care e scuza politicienilor? Păi, dacă poporul vrea circ, cântec, joc şi voie bună – îl lăsăm să savureze...

Anatol Chiriac: „Nu cred că politicienii sau cineva poate să ştie ce doreşte poporul, fiindcă cu poporul trebuie să comunici, dar comunicarea trebuie să fie directă. Dacă vrei să discuţi cu mine, înseamnă că trebuie să discuţi cu mine, dar nu să spui ce gândesc eu, fără să discuţi. Guy de Maupassant spunea că cel mai scump ce are omenirea este comunicarea, ceea ce cu desăvârşire lipseşte acuma.”

Europa Liberă: Care teme ar trebui să fie discutate astăzi?

Anatol Chiriac: „Lumea trebuie să fie în primul rând luminată.”

Europa Liberă: Ce înseamnă luminarea poporului?

Anatol Chiriac: „În primul rând, ca lumea să ştie totuşi care e adevărul: cine suntem. Şi dacă noi, până la urmă, ne dăm seama cine suntem şi noi răspundem fiecare la întrebarea asta, când, la un moment dat, vom fi întrebaţi, nu va trebui să ne mai convingă nimeni cine suntem, fiecare ştie. Dar, din moment ce unii spun că suntem roşii, alţii – verzi, alţi – galbeni, alţii – albaştri, alţii – negri şi toată lumea nu ştie de ce culoare este, atunci suntem un ce? Suntem un curcubeu.”

Europa Liberă: Lumea îşi pune această întrebare? Vrea să discute această temă? Sau ea e dominată mai mult de problema sărăciei, chiar dacă şi dumneavoastră aţi spus că nu există o persoană să fi murit că nu a avut o bucată de pâine pe masă.

Anatol Chiriac: „Valentina, eu am dreptate. Şi spun sincer de ce. Dacă vorbim de sărăcie, înseamnă că spunem atunci când oamenii mor de foame. Atât timp cât omul are o bucată de pâine, are o haină, are posibilităţi... Da, nu pot toţi, peste noapte, să devină la fel, mai ales când vorbim de o societate care s-a transformat dintr-o societate în care toţi erau uniformi, da? Plus-minus: o maşină în plus, un apartament în plus, dar, în rest, cu aceeaşi pantofi, aceleaşi cravate, aceleaşi cămăşi. Şi, când peste noapte, s-a deschis totul şi atunci oamenii, pur şi simplu, nu rezistă la aceste provocări, la aceste ispite. Şi aceste ispite sunt atât de puternice încât, la un moment dat, întunecă, în general, minţile oamenilor şi oamenii pierd echilibrul, fiindcă fiecare se alungă după ceva şi uită, în general, care e esenţa noastră pe pământ.”

Europa Liberă: Domnule Chiriac, de ce dar atunci se vorbeşte despre două Moldove paralele? Să vă întreb pe dumneavoastră, cărei pături sociale aparţineţi? Clasă de mijloc există în Moldova?

Anatol Chiriac: „Eu cred că la noi deocamdată se formează această societate de care vorbeşte lumea: când capitalul, când oamenii, proprietatea privată şi nu ştiu ce... Poate că trebuie încă foarte mulţi ani, ca, până la urmă, să se cristalizeze o structură şi aşa mai departe. Dar evident că toţi oamenii care o duc mai greu şi de la o zi la alta – e clar că pentru dânşii societatea asta nu este una potrivită.

Toată lumea ar vrea să trăiască cât mai bine. Şi de asta lumea pleacă, lumea pleacă încontinuu, fiindcă în ţările capitaliste, chiar dacă oamenii se duc la nişte munci foarte negre, sunt mai bine plătiţi decât în Republica Moldova. Ei cred că pentru dânşii şi asta este ceva nemaipomenit, fiindcă chiar ieri m-a telefonat un verişor care lucrează în Krasnoiarsk şi-i trimite câteva sute de dolari lui maică-sa acasă. În Krasnoiarsk – te uiţi pe hartă unde-i Krasnoiarsk. El acolo şi-a găsit de muncă. Alţii lucrează prin Italia. Oamenii pleacă acolo unde pot să fie răsplătiţi.”

Europa Liberă: Aţi fost membru de partid?

Anatol Chiriac: „N-am fost membru de partid.”

Europa Liberă: De ce, pe parcursul anilor, nu aţi aderat la o formaţiune politică?

Anatol Chiriac: „Păi, de multe ori mă dezamăgesc. La început, parcă mi se pare că, domnule, toate promisiunile-s nemaipomenite. Oamenii vorbesc extraordinar de corect. Fiindcă lumea este informată, lumea studiază arta comunicării, ştie cum să ducă lumea, până la urmă, să-i voteze şi aşa mai departe. Dar, pe parcurs, când încep să conducă lumea, îmi dau seama că au fost mai mult promisiuni. Şi când aceste promisiuni nu se îndeplinesc atunci, la un moment dat, ai să reproşezi: „Dom’le, de ce a trebuit să cred atât de mult?” Şi încerci pe urmă să cauţi pe altcineva. Dar se vede că aşa e firesc în perioada asta...

Fiindcă eu nu cred că vine cineva care să aibă absolut toate soluţiile. Da, eu cunosc ţări, ca Singapore, care în 33 de ani, Lee Kuan Yew, fiind un prim-ministru, a dus această ţară de la o gunoişte practic să concureze cu America, Japonia şi aşa mai departe. Au 40.000 de dolari pe cap de locuitor, cea mai mare securitate şi aşa mai departe.”

Europa Liberă: De ce Moldova nu ar putea să ajungă un al doilea Singapore?

Anatol Chiriac: „Eu cred că va veni timpul. Vin nişte generaţii bine instruite, fac băieţii studii în străinătate.”

Europa Liberă: Dar de ce nu aţi mai aderat la un partid?

Anatol Chiriac: „Sincer să fiu, tot timpul am crezut că este mai bine să fii liber, ca să nu depinzi de cineva, ca să-ţi impună unele idei. Adică, dom’le, dacă vin la tine acuma să discut, eu discut liber, da. Nu sunt membrul unui partid, nu poţi să-mi reproşezi: „De ce nu aţi făcut cu partidul dumneavoastră, că aţi fost la guvernare, n-aţi fost la guvernare”.

Adică eu încerc că trăiesc liber, ca toată lumea, ca şi tine, să fac exact ceea ce pot, cât pot. Nici nu încerc să critic prea mult sau să judec prea mult, fiindcă eu n-am fost în postura de preşedinte, de prim-ministru, n-am condus republica. Câteodată te uiţi că o organizaţie mică este extraordinar de greu să o conduci.

Se întâmplă ceva şi cu conştiinţa noastră, a tuturora şi atunci, în situaţia asta, eu încerc să mă uit real la lucruri... Şi cred că cu lumea noastră nu este chiar uşor să faci aceste lucruri, fiindcă, dacă şi eu am colectiv şi mie îmi vine greu cu dânşii să lucrez, atunci îmi dau seama ce înseamnă în plan republican. Şi de aceea eu nu mă hazardez să încerc să arunc cu pietre în curtea cuiva. Dar eu cred că întotdeauna este loc de mai bine şi niciodată nu sunt omul care să fiu pesimist sau să cad într-o stare de depresie.”

Europa Liberă: Pentru că e 27 august, în aceşti 21 de ani de independenţă, de câte ori v-aţi gândit la momentul, când aţi semnat acea Declaraţie de Independenţă?

Anatol Chiriac: „Niciodată nu m-am gândit. Am semnat-o şi am mers înainte. Am muncit şi până la independenţă. Muncesc şi după independenţă. Am avut necazuri şi atunci. Le am şi acuma. Adică necazurile fac parte din viaţa fiecărui om. Şi atunci eu încerc să fiu realist.”

Europa Liberă: Există modele de politicieni în Moldova?

Anatol Chiriac: „Valentina, dacă e să fiu sincer, mie mi se pare că sunt oameni care la noi încearcă, îşi depun tot efortul şi aşa mai departe. Dar crede-mă, la noi şi lumea este într-un fel bulversată. Dacă faci aşa, spune: „Dom’le, de ce a făcut?”, dacă faci altfel: „Dar de ce a făcut?” Adică la noi nu cred că ar face cineva o acţiunea pe care toată lumea să o accepte, să o înghită, să spună: „Dom’le, bravo că a făcut aşa!”. Dacă vine Angela Merkel e bine, dacă nu vine – nu ştiu ce, dacă vine – de ce vine? Adică la noi lumea tot timpul îşi dă întrebări şi la întrebările astea de multe ori nu avem răspunsuri. Şi de aceea, în situaţia asta, eu cred că politicianul, care ar fi după mine ideal e cel care, dacă promite, se ţine de cuvânt. Dar atunci când minciuna este instituţionalizată...”

Europa Liberă: Dar cum faci diferenţă între adevăr şi minciună?

Anatol Chiriac: „Dar elementar, când spui că dom’le oraşul acesta va mirosi peste 40 de ani a flori şi a parfum, şi a nu ştiu ce şi aşa mai departe. Şi când trec şi 4, şi 5 ani, şi vezi că lucrurile nu se schimbă, înseamnă că îţi dai seama că omul s-a gândit că se poate de făcut, dar, până la urmă, n-a putut să realizeze. Şi multe, multe, multe alte lucruri care nouă ni se promit: că vom trăi mai bine, că eradicăm sărăcia, dar lucrurile nu se întâmplă şi eu îmi dau seama că nu se poate peste noapte.

Dar se vede că aşteptările oamenilor şi răbdarea oamenilor nu este până la limite. Se întâmplă lucruri când rămâi dezamăgit, până la urmă. Dar eu cred că în societate vor apare oameni, care vor fi şi convingători, şi se vor ţine, şi de cuvânt, fiindcă, în fond, se pot realiza foarte multe lucruri, dacă şi eforturile ar fi pe măsură.”

Europa Liberă: Moldova ca stat unitar a eşuat sau mai e şansă?

Anatol Chiriac: „Moldova niciodată n-a avut această şansă să fie independentă.”

Europa Liberă: Care sunt valorile la care astăzi ţin cetăţenii acestui stat?

Anatol Chiriac: „Mie mi se pare că în primul rând credinţa.”

Europa Liberă: De aceea şi biserica rămâne a fi pe primul loc la capitolul încredere?

Anatol Chiriac: „Exact. Exact. Exact. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi modificat de nimeni şi el va fi puternic în veac. Adevărul a fost şi rămâne puternic, în veacul veacului. Nu contează – ascunzi, oricum lucrurile apar la suprafaţă, peste un timp. Vezi câte lucruri apar peste sute de ani, peste 50 de ani, peste 20 de ani. Da, era o taină, nu ştia nimeni nimic, pe urmă toate apar la suprafaţă, fiindcă adevărul totdeauna apare la suprafaţă. Credinţa ne poate duce exact la ceea ce noi ne dorim. Un stat care are un popor cu credinţă puternică – statul acesta este de nebiruit.”

Europa Liberă: Anatol Chiriac merge des la biserică?

Anatol Chiriac: „Merg în fiecare duminică la Sfânta Teodora, unde avem un cor nemaipomenit, unde avem preoţi nemaipomeniţi, unde avem oameni care, de la o zi la alta, încearcă această comunitate de oameni care vin la biserică să o determine să se schimbe spre bine. ”

Europa Liberă: Dar e bine că există 2 mitropolii în Moldova?

Anatol Chiriac: „Mitropolii nu ştiu câte există. Eu ştiu că există Isus Hristos. Şi atât timp cât oamenii cred în Dumnezeu, pentru mine mitropoliile nu fac mare deosebire: Mitropolia Moldovei, Mitropolia Basarabiei. Pentru mine există omul care crede în Dumnezeu. Eu niciodată nu am împărţit oamenii. Cum pot eu să-i vorbesc cuiva că este de-al meu sau nu este de-al meu, că-i rus, că-i... Nu contează. Mă împac cu toată lumea.”

Europa Liberă: Dar această segregare a societăţii moldave e vizibilă?

Anatol Chiriac: „E vizibilă. Şi este una greşită. Şi practic asta nu ne permite să ne mişcăm înainte, fiindcă, odată ce am moştenit o societate, care are diferite naţionalităţi, în care, la o adică, unii au credinţă, alţii n-au. Oamenii au nevoie de iubire. Nouă asta ne lipseşte. Când îl iubeşti pe un om, comunici cu el, îl asculţi. De ce avem noi nevoie? Tu, la un moment dat, ai nevoie ca cineva să te înţeleagă, să vrea să te asculte. Din moment ce nu eşti ascultat, din moment ce cu tine nimeni nu vrea să discute, tu devii duşman omului care cu tine nu vrea să discute. Şi îl vezi un vrăjmaş. Dar vrăjmaşul ce înseamnă? Îţi doreşte răul. Dar omul care te ascultă, omul care încearcă să te înţeleagă, care... Până la urmă, cu toţii avem ispite, avem necazuri şi atunci, dacă ar exista această comunicare, s-ar deschide societatea, oamenii unii pentru alţii, noi, la un moment dat, am depăşi aceste lucruri.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă patriotismul pentru cetăţenii statului?

Anatol Chiriac: „Pentru mine patriotismul e când scrii o melodie extraordinar de frumoasă şi lumea o iubeşte, când coci o pâine pe care o mănânci şi nu găseşti piroane sau, eu ştiu, coadă de şoarec, sau altul îmi repară automobilul şi pentru mine el este scump. Patriotismul e atunci când nu ne trădăm unul pe altul.

Oamenii se trădează unii pe alţii şi în situaţia asta practic noi şi pierdem cu toţii. Fiindcă noi fiecare ne sprijinim unul pe altul. Dacă eu, de pildă, sunt puternic, sunt puternic fiindcă te cunosc pe tine, îl cunosc pe cutare, cutare, cutare. Dar dacă pe mine toată lumea mă urăşte, atunci eu sunt slab. Pot fi şi bogat, pot fi şi sărac, pot fi şi mare politician – nu contează. Totul contează cât de multă încredere au oamenii în tine. Şi dacă, de-o pildă, ruşinea este înmormântată şi i s-a făcut şi 40 de zile, atunci noi cu ce rămânem? Şi dacă, de pildă, minciuna este instituţionalizată şi lumea aşteaptă să fie minţită că poate va fi mai bine, dar mai bine nu este, atunci tot, unde ajungem?”

Europa Liberă: După 21 de ani de la proclamarea independenţei, sunteţi mândru că sunteţi cetăţean al Republicii Moldova?

Anatol Chiriac: „Da, eu sunt mândru că sunt cetăţean al Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Şi cu ce vă mândriţi?

Anatol Chiriac: „Mă mândresc cu faptul că m-am născut aici. De fapt, eu m-am născut în Rusia, în Sverdlovsk. Sunt născut acolo. Dar faptul că aici am trăit, faptul că eu am oameni cu care pot să comunic... Important e că mă întâlnesc la piaţă cu un medic – el mă iubeşte, eu îl iubesc, pentru mine el este scump. Mă întâlnesc cu un politician, fost prim-ministru sau fost preşedinte – am cu cine să discut. Pentru mine este scump. Atunci când merg în Franţa şi merg pe stradă şi eu nu trebuiesc nimănui, ţara ceea poate fi de aur... Pentru mine asta nu contează. Eu iubesc oamenii care trăiesc aici şi oamenii care trăiesc aici mă răsplătesc cu aceeaşi dragoste, fiindcă când mă întâlnesc, vor să comunice cu mine, vor să stau de vorbă. Pentru mine asta este scump. Eu a treia zi după ce vin la fiică-mea, mă trezesc dimineaţa...”

Europa Liberă: Care e la Paris?

Anatol Chiriac: „E în Franţa, da. Şi vreau din nou acasă. Nu contează: am şi necazuri, am şi probleme, am şi oameni care mă urăsc, dar şi în această ură este o doză de dragoste. Şi atunci eu caut să mă uit unde am pozitivul. Şi atunci negativul îl las. Fiindcă vrăjmaşul ce înseamnă? Neapărat trebuie să-i vezi şi calităţile. Părintele Ilarion Felea spunea: „Iubiţi-vă vrăjmaşii şi veţi pune capăt urii.”
XS
SM
MD
LG