„Demult ne-am deprins să ne refuzăm, dacă am sta şi am face o analiză, este clar că în foarte multe ne limităm, în odihnă chiar şi în tratament, nu mai urmăm chiar toate, chiar şi în alimentare tot, ştim că sunt produse alimentare care te-ar ajuta să te menţii în formă, dar pentru că sunt scumpe nu le iei, ştii dimpotrivă că altele nu sunt bune dar le iei, pentru că preţul…”
Se cumpără ce este mai ieftin chiar dacă nu este mai calitativ?
„Ca regulă da, de fapt da, asta e.”
Am ascultat-o pe doamna Maria din Chişinău, care ne-a mărturisit că după ce se împart banii pentru a plăti serviciile comunale şi a ajuta copiii, puţin ce mai ramâne pentru a avea grija de sănătate şi odihnă. Iată ce îmi spun şi alţi trecători, pe care i-am întrebat cum îşi stăpânesc cheltuielile:
„Îmbrăcaminte, la încălţăminte se renunţă, acuma mai multă atenţie la alimentare pe iarnă, conservări.”
Se dă prioritate sănătăţii?
„Sănătăţii în primul rând, alimentaţiei corecte şi sănătăţii.”
„Vine sezonul de încălzire şi toţi banii trebuie puşi acolo, să nu fii dator statului.”
„Iată o gentuţă cât de mică, la elevul de clasa întâia acum îi o sută de lei, dar gentuţa aceea o tragi aşa cu mărginuţa şi ea se desface la cusătură, nici un costumaş să cumperi, nici un pulover, eu nu ştiu la ce să renunţ, că salariul îi aşa de mic şi ţi-i ruşine să spui că ai salariul o mie de lei.”
„Da, din păcate în timpurile de criză oamenii renunţă în primul rând la carte, ceea ce este foarte grav, înţeleg că atunci când ai de ales într-o bucată de pâine şi o carte ai să alegi bucata de pâine. Chestia asta este foarte gravă fiindcă noi atunci rămânem fără specialişti, fără oameni bine pregătiţi, informaţi, fără oameni de cultură în definitiv.”
Ferindu-se de soare la umbra unui copac, l-am zărit pe moşul Gheorge, care ne-a spus că în primul rând banii trebuie cheltuiţi cu înţelepciune, cât de puţini nu ar fi:
„Priorităţile de bani, asta pentru un pensionar vine mai greu.”
Dumneavoastră, de exemplu, pentru ce cheltuiţi mai mulţi bani?
„Cei mai mulţi bani eu îi cheltuiesc pentru sănătate, eu uneori pe leacuri şi câte 700 dau pentru o porţie de leacuri aşa.”
Pentru tineri, împărţirea cheltuielilor se pare afi la fel de dificilă, mai ales dacă eşti venit în oraş sau nu stai cu părinţii:
„Sunt foarte multe cheltuieli dar priorităţile sunt hrană, cazare apoi deja distracţiile, ieşirile în oraş.”
Cam ce parte a bugetului se duce pentru distracţie?
„Vreo 20 de procente, cred că.”
Numai cheltuieli care nu puteau fi acoperite, aşa descrie viaţa sa de aici doamna Valentina, venită acasă la copii din străinătate:
„Eu am plecat din ţară de patru ani, pentru că nu-mi ajunge aici să trăiesc şi să îmi ajut copiii, sunt plecată, acuma am venit, şi iar plec.”
Acolo este mai uşor să faceţi faţă cheltuielilor?
„Da, în primul rând ai tot timpul un ban în portmoneu, nu ca aici, numărăm ultimele copeici.”
