Linkuri accesibilitate

Deși am 17 ani – uraaa - sunt mare!


Alina Durbala
Alina Durbala

Un jurnal săptămînal consemnat de Alina Durbala.


Alina Durbala - elevă în clasa a 11-a profil umanist la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga", asistenta-stagier in Departamentul Programe la Publika TV, stagier-participant a proiectului „Vara in oras" Publika TV, animator agentia de petreceri „Ciufulici".

Luni

M-am trezit mai devreme decit obisnuiam. Din pacate - acasa nu era nimeni. Era liniste totala si doar un hulub neastimparat se facea auzit la balcon! Am dat cu ochii de Oliver - dalmatianul meu preferat -, care ma ruga cu privirea sa-l iau cu mine la plimbare! I-am facut observatie sa-si ascunda limba si i-am deschis usa sa iasa.

Afara era o zapuseala nemaipomenita. Naduf!! Mi s-a facut pofta de inghetata! De multa inghetata! Am telefonat la o prietenă, sa plecam la o piscina din capitala. La cineva viata incepe Luni – la mine – incepe la 17 ani! Abia acum imi dau seama – cite inceputuri vor continua in pespectiva!!!

Am petrecut toata ziua la bazin! Ce dea prieteni noi!!! Apa atiit de racoritoare! Inghetata si „Cola", nici foame nu-mi era! – am revenit acasa cu un bronz inedit si o dispozitie buna! Viata la cineva incepe de la o luni! Cum poți sa-ti programezi sperantele de la o luni!! Mai am citeva zile de vara! E super - ar trebui sa profit de fiecare picatura - de fiecare strop al verii! :)

Marti

Iata si cea mai asteptata si memorabila zi din ultimult timp. Dimineata trebuie sa iau primul meu buletin de identitate. Pornindu-ma intr-acolo, parca simteam o responsabilitate apasatoare, un pas spre viata matura! Senzatii intradevar Noi!

Desi am 17 ani – uraaa - sunt mare! Am primit buletinul de identitate și ma simt bine! Și implinita! Mama deseori zice ca - avindu-ma pe mine - se simte implinita! Sau, poate, faptul ca am primit la mina acest mic cartonaș, care se numește buletin - este doar o iluzie - care trece cu timpul. Mama, vazind documentul, ma felicitat cu lacrimi! Fiica ei a devenit mai matura, mai responsabila.!.. Seara, impreuna cu toata familia, iesisem la o Cofetarie, am sarbatorit primul meu pas spre viata independenta cu dulciuri și miros de vanilina!

Miercuri

In deplasare la Balti cu echipa de filmare Publika TV. Trebuia sa filmam pentru o emisiune materialul despre fabrica de jucarii de plus „Tips" si sa luam un interviu de la un colectionar de cartele GSM.

Drumul a fost lung, cel putin asa mi s-a parut din start. Ajungind la fabrica de jucarii, privirile mi s-au imprastiat in toate partile, era o mare și enorma colestie de jucarii moi și dragute! M-am gindit la un moment ca aș fi vrut sa le am pe toate acasa!

M-am simtit din nou copil! Iata ca și Buletinul aici nu ma ajutat! Vroiam sa le iau pe toate in brate, sa le arunc, sa ma joc cu ele! A urmat clipa cea mai serioasa: am filmat 4 ore tot procesul de confectionare a unei simple jucarii de plus. Dupa aia am vizitat colectionarul! Ce sa zic? un hobby, dupa parerea mea interesant, dar static!

Mie imi place actiunea! Dinamica! Mișcarea! Acasa am adormit - am visat multi ursuleti de pluș. Incercam sa-i prind, dar ei fugeau, spuneau ca nu se joaca cu fetițe mari!

Joi

Si iarasi ma asteapta o zi plina de emotii pozitive alaturi de echipa de filmare Publika TV. Trebuie sa merg cu operatorul si cu prezentatoarea Lili Lozan pentru a face un VOX in centrul capitalei pe baza a ceea ce crede natiunea noastra despre compozitorul Eugen Doga.

Dupa cite am observat, poporul nostru nu e chiar receptiv cind vede microfonul si camera video. Pina la urma am gasit citiva oameni datorita carora ne-a reusit VOX-ul.

M-a surprins faptul ca am intilnit adolescenti care nu-l cunosteau pe Doga! Imi era rusine pentru ei! Mama pretuieste mult muzica acestui compozitor! De asta il cunosc si eu! Materialul cules ne-a multumit,si ne-am pornit cu inima impacata spre oficiul Publika. A fost o experienta unica pentru mine :)

Vineri

Era ora 10.00 ciind am deschis ochii. Am urcat intr-un maxi-taxi – aici m-a indignat indiferenta soferului - erau multi, enorm de multi oameni, incit nu aveam cu ce sa respiram. Oribil. Dar cui sa-i zic ca este oribil! Data viitoare neaparat voi face un reportaj despre soferi obraznici!

Venind acasa, mi-am sunat colega de clasa. Am aflat citeva opere ce trebuiau citite pe vara dupa programul scolar. Desigur tirziu mi-am dat seama de asta, dar asa cum spune o vorba: mai bine tirziu decit niciodata. Dar, totusi, cred ca omul daca tare isi doreste si depune toata silinta pentru a atinge un anunmit scop, reuseste! Si aici nu am doar in vedere lecturile ce le am de citit pe vara, dar in general incercarile ce ne asteapta pe noi toti de zi cu zi.
XS
SM
MD
LG