Subiectul interviului de azi este unul de anticipaţie, dar şi de actualitate, pentru că vom vorbi despre copiii care la 1 septembrie pentru prima dată vor merge la şcoală. Ce trebuie să ştie un Trofimaş care să pregăteşte de şcoală? Ce au de făcut părinţii? Aflăm în scurt timp de la doamna ministru adjunct al Educaţiei, Tatiana Potîng.
Europa Liberă: Aşadar, Trofimaş, protagonistul emblematic, iar se pregăteşte de şcoală. De cînd l-a descris Ion Druţă a trecut ceva timp. Ce s-a schimbat de atunci? Ce trebuie să cunoască el pentru a fi admis în clasa întâi?
Europa Liberă: De ce? Pentru că educaţia cea mai bună o dă grădiniţa?
Tatiana Potîng: „Nu neapărat pentru că grădiniţa este cea mai indicată, ci pentru că este important ca atunci cînd vine la şcoală să fie pregătit din mai multe puncte de vedere copilul. Or, lucrul acesta trebuie să îl facă specialiştii care pot să aducă nivelul de pregătire a copilului la standardele solicitate.”
Europa Liberă: Dna Potîng, e lucru ştiut că unii părinţi reuşesc să le ofere copiilor o pregătire, ori chiar educaţie mai bună, alţii lasă totul pe seama învăţătorilor. Cunosc, de exemplu, copii care învaţă engleza de la trei ani, sau ştiu să citească de la 5 ani... Or, atunci cînd vor ajunge cu toţii într-o clasă, diferenţele vor ieşi la iveală. Cum le va gestiona şcoala?
Tatiana Potîng: „Tocmai din acest considerent admiterea sau înscrierea la şcoală în clasa întâi se face în baza unei convorbiri. Lucrul acesta e necesar pentru a stabili care sunt diferenţele între copii şi pentru a putea să aibă ulterior, pe parcursul activităţii sale didactice cu clasa respectivă, posibilitatea să lucreze diferenţiat pedagogul. Abordarea diferenţiată rămâne a fi o prioritate şi pentru ceilalţi ani nu doar pentru clasa întâi.”
Europa Liberă: Bine, dar diferenţele astea se aliniază, copii cei buni devin mai răi sau invers?
Europa Liberă: Dacă am vorbi în termeni de Olimpiadă, cei care sunt fruntaşi o să rămână teoretic fruntaşi şi ceilalţi ar trebui să îi ajungă din urmă?
Tatiana Potîng: „Da, diferenţele devin mai puţin vizibile pe parcursul anului şcolar pentru că cei care nu sunt suficient de bine pregătiţi ar trebui să îi ajungă din urmă. Altceva vroiam să spun, această dinamizare a pregătirii pentru şcoală, în sensul în care copii vin deja cu cărţi citite la vârsta de şase ani este exagerată şi ţine doar de intenţia părinţilor, adică şcoala nu solicită acest lucru.
Sunt standarde pe care ar trebui să le atingă copilul de şase, şapte ani care este înscris în clasa întâi. El trebuie să poată să vorbească despre sine, despre emoţiile sale, să aibă dezvoltată deja sau într-o fază incipientă încrederea în sine, să poată socializa, să forumleze întrebări şi răspunsuri, să poată analiza obiecte. Această idee că trebuie să citească şi să scrie în clasa întâi face parte dintr-un mit al părinţilor, care vor să îşi ajute copilul.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, îmi aduc bine aminte de situaţia din şcoala în care am învăţat şi la sigur nu e o excepţie. Copii mai buni erau selectaţi în clasele „A” sau „B”. Iar cei care aveau cunoştinţe mai modeste erau sortiţi claselor „B”, „C” sau „F”. Din cîte ştiu lucrurile nu s-au schimbat. Această selecţie este una recomandabilă sau profesorii astfel îşi urşurează munca?
Tatiana Potîng: „Ştiţi, nici atunci nu era o normă. Ştiu că exista o oarecare selectare neformală care, repet, nu era o normă pentru şcolile din R. Moldova care aveau posibilitatea să facă această selectare. Dar, momentan, în conformitate cu legislaţia în vigoare este interzisă testarea copiilor în vederea alegerii în clasa întâi. Numai în şcolile cu profil artă sau sport se evaluează capacităţile sportive sau artistice ale copilului...”
Europa Liberă: Dar o şcoală privată care cheltuieşte, investeşte banii din buzunarele unor ctitori de ce nu ar face testarea aceasta?
Tatiana Potîng: „Această testare, în fond, se face în forma unor convorbiri, în forma unei diagnosticări a particularităţilor psiho-fiziologice.”
Europa Liberă: Şi apoi cineva este respins. Dosarele unor copii care par a fi mai puţin dezvoltaţi sunt respinse, nu?
Tatiana Potîng: „Cel puţin, nu are dreptul în cazul în care vorbim despre învăţământul public. Nu ştiu care ar fi argumentul pentru o şcoală privată, poate doar atunci cînd s-au completat toate locurile disponibile, asta ar fi argumentul.”
Europa Liberă: Bine, dar dacă eu aş avea un copil de clasa întâi care nu ştie să citească, nu ştie să pună întrebări. Care şcoala este obligat să mi-l ia, să îl înveţe?
Tatiana Potîng: „În primul rînd trebuie să vă adresaţi la şcoala care este în raza locului de trai. De asemenea, şcolarizarea se face pentru oraşe în raza sectorului de şcolarizare, aşa se numeşte. Deci, şcoala sectorului în care locuiţi este obligată să şcolarizeze copilul. Repet este obligată să îl şcolarizeze indiferent de capacităţile lui. Învăţământul în R. Moldova este obligatoriu de la vârsta de 7 ani. Toţi copii care au atins vârsta de şapte ani trebuie să frecventeze şcoala.”
Europa Liberă: Şi primul test de evaluare a copilului cînd se face?
Tatiana Potîng: „Un test naţional, ca să spun aşa, este prevăzut la fiecare etapă de şcolarizare, adică după absolvirea şcolii primare se face un test de evaluare ca atare.”
Europa Liberă: Am înţeles, deci primul prag al lui Trofimaş este atunci. Dna Potîng, vă mulţumim.
