Jurnalul de corespondent, primit de data aceasta din România, de la Alexandru Călinescu, vorbește despre febra dinaintea referendumului de duminică privind suspendarea președintelui țării, Traian Băsescu.
De la început devenise limpede că misiunea preşedintelui suspendat, şi asta o recunoştea Traian Băsescu însuşi, era o misiune imposibilă. Avea în faţă o maşinărie bine pusă la punct, a Uniunii social-liberale, posturi de televiune violent ostile, ca să nu mai punem la socoteală afişele şi bannerele răspîndite mai peste tot, în localităţile unde primarii aparţin USL.
Băsescu a ţinut, o vreme, un discurs din care reieşea că acceptă, totuşi, confruntarea, ba chiar îşi manifesta optimismul, cu scopul, evident, de a-şi îmbărbăta partizanii. Iată că am înregistrat acum o radicală schimbare de atitudine. Partidul democrat-liberal declară că va cere membrilor şi simpatizanţilor săi să nu meargă la vot, în aşa fel încât să nu se atingă pragul care permite validarea referendumului.
Trei sunt argumentele celor care recomandă boicotul. Mai întîi, faptul că referendumul l-au vrut duşmanii lui Băsescu şi prin urmare aceştia sînt cei care trebuie să şi-l asume. A vota la referendum ar însemna, apoi, a legitima un şir de acţiuni la limita legalităţii sau care chiar au încălcat prevederile constituţionale. În fine, sînt semne care indică posibilitatea unei fraude, şi atunci neparticiparea la vot ar fi o cale de a o elimina.
Că o serie de măsuri privind desfăşurarea votului nu sînt foarte în regulă e adevărat. E de aşteptat ca aşa-numitul turism electoral să fie intens folosit. Dar, oricîte argumente am avea pro şi contra, ideea boicotării referendumului pune cu şi mai mare acuitate întrebarea: ce se va întîmpla după?
Să admitem că referendumul va fi invalidat dar că un număr mare de alegători vor vota pentru demiterea lui Băsescu. Mai are el acoperirea morală să se întoarcă la Cotroceni? Cum va reuşi să ţină piept adversarilor săi politici? De acord, primul ministru Ponta e un plagiator ordinar, dar pentru cei care îl urăsc pe Băsescu asta nu contează deloc. De ce ar fi posibilă după 29 iulie o coabitare cînd ea s-a dovedit imposibilă înainte?
Nici chiar în ipoteza în care Traian Băsescu ar fi cîştigat referendumul nu cred că tabăra adversă s-ar fi recunoscut învinsă şi ar fi abandonat planul demiterii preşedintelui. Iar în cazul invalidării referendumului ne putem aştepta la o reacţie încă şi mai violentă.
