Linkuri accesibilitate

Trei ani de la reţinerea poliţistului moldovean Alexandru Ursu de către autoritățile transnistrene


Rudele lui au protestat în faţa guvernului de la Chişinău.

Rudele reproşează autorităţilor că nu întreprind nimic pentru eliberarea polițistului. Doar aşa, soţia şi tatăl lui Alexandru au reuşit să obţină audienţă la vicepremierul pentru reintegrare, Eugen Carpov, care a promis să se ocupe personal de acest caz. Rudele poliţistului, însă, pun la îndoială făgăduinţa demnitarului. Detalii are Diana Răileanu.

Irina Lozinschi şi Timofei Ursu, soţia şi tatăl poliţistului de sector Alexandru Ursu, deţinut în penitenciarul de la Hlinaia, Grigoriopol, spun că vor declara greva foamei dacă autorităţile de la Chişinău vor tărăgăna şi în continuare soluţionarea cazului. Alexandru Ursu a fost condamnat la 15 ani de detenţie fiind acuzat că şi-a cumpărat pe căi ilegale un apartament în stânga Nistrului. Tatăl poliţistului reproşează guvernului moldovean că evită să se implice în eliberarea fiului său:

„Am scris de multe ori, ne-am adresat, dar mi-au spus că nu pot colabora cu Prednistrovia şi că o să ne ajute, dar nu e niciun efect până acum. Şase luni nu l-am văzut deloc. Alimente îi trimitem, dar medicamente nu se dau voie.”

Astăzi, după ce au protestat în faţa Guvernului, rudele lui Alexandru au fost primite în audienţă de către vicepremierul responsabil pentru reintegrare, Eugen Carpov, care le-a promis că va interveni în soluţionarea problemei. Soţia poliţistului, Irina, nu are încredere în făgăduinţa demnitarului şi spune că este gata să intre în greva foamei dacă autorităţile, în continuare, vor investiga cazul doar de ochii lumii:

„A trimite scrisori nu înseamnă a lucra eficient. Au avut loc întâlniri între Carpov şi Ştanski, între Filat şi Şevciuk, problema soţului meu se putea rezolva printr-un dialog verbal. El a depus jurământul să apere această ţară, însă conducătorii ei îl lasă să putrezească în acea închisoare din Grigoriopol. Nu mă interesează ce măsuri întreprind ei, important pentru mine este rezultatul.”

În Piaţa Marii Adunări Naţionale, alături de rudele poliţistului de la Căuşeni, au protestat şi foştii deţinuţi ai regimului de la Tiraspol, Ilie Cazac şi Ernest Vardanean, acuzaţi anterior de spionaj în favoarea Moldovei. Ambii au petrecut mai mult de un an în penitenciarele din regiunea transnistreană. Vardanean susţine că prea puţine cazuri de încălcare a drepturilor omului din stânga Nistrului ajung să fie discutate la Chişinău:

„Când eram acolo am aflat despre un fel de abordare a instituţiilor judecătoreşti din stânga Nistrului, care spun că dacă eşti cetăţean al Republicii Moldova ai garanţii 100 % că vei fi închis. Credeţi-mă că în puşcăriile transnistrene se află foarte mulţi cetăţeni moldoveni şi îmi pare rău că statul Republica Moldova fie nu are grijă, fie habar nu are de ce se întâmplă acolo.”

În stânga Nistrului, Alexandru Ursu nu beneficiază de consultaţia unui avocat. Interesele lui sunt apărate de experţii Asociaţiei „Promo-Lex”, care însă nu au acces la clientul lor. Juristul Pavel Postica spune că din numele poliţistului de la Căuşeni a fost depusă o plângere la CEDO:

„Noi am cerut chiar am acerut ca înainte de reuniunea de la Viena ca situaţia lui Alexandru Ursu să fie dezbătută şi, de fapt, la fiecare reuniune „5+2” să fie abordată câte o chestiune particulară, a unei persoane particulare, în aşa fel încât toate populaţia ţării să vadă că persoanele care guvernează întreprind careva măsuri în vederea ajutării acestor persoane şi nu se rezumă doar discuţii despre principii şi modalităţi de negociere.”

Reprezentanţii Asociaţiei „Promo-Lex” susţin că numărul persoanelor aflate în temniţele din regiunea transnistreană este alarmant. De exemplu, dacă în 19 penitenciare din dreapta Nistrului sunt deţinute peste 6 mii de persoane, în doar 3 puşcării din autoproclamata republică nistreană sunt închişi aproape 3 mii de oameni.
Previous Next

XS
SM
MD
LG