Ideea că în anii tranziţiei în Moldova s-a furat ca-n codru nu ştiu dacă mai poate surprinde pe cineva. Ideea asta e mai degrabă o convingere foarte răspîndită. E suficient să faci un sondaj pe stradă, să-i întrebi pe oameni dacă s-a furat sau nu aici din 1991 încoace, ca să-ţi dai seama că mai toată lumea trăieşte cu sentimentul că hoţia e un fel de modus vivendi în această parte a lumii. Iar sentimentul ăsta e alimentat din abundenţă de realitatea moldovenească.
Să luăm, bunăoară, cazul strigător la cer de la Străşeni despre care scrie portalul Jurnal.md. Acolo, acum cîţiva ani, fuseseră inaugurate cu surle şi trîmbiţe două pompe noi care urmau să alimenteze urbea cu apă bună de la Micăuţi. Îmi amintesc că mai întîi Vladimir Voronin a tăiat o panglică la darea în exploatare a apeductului, apoi parcă şi premierul Vlad Filat a tăiat şi el o panglică, anunţînd zile frumoase pentru locuitorii din Străşeni.
Ei bine, acum, cînd oraşul a rămas fără apă, s-a constatat că pompele noi de fapt nu există. Directorul SA Apă-Canal din localitate susţine că în locul lor au fost inaugurate aceleaşi pompe vechi, doar că bine vopsite. Proiectul de aprovizionare cu apă a Străşeniului a costat 14 milioane lei, iar şi mai rău e că nimeni nimic nu ştie, şi nu există nici un bănuit, în ciuda faptului că Centrul Anticorupţie a deschis un dosar penal pe acest caz neverosimil.
Povestea asta arată cît de adînc e hăul decăderii morale din ultimii 20 de ani. E o situaţie tristă, dramatică, revoltătoare, dar şi caraghioasă, amuzantă, dacă o priveşti dintr-un alt punct de vedere. Păi, două pompe imense nu sînt un ac într-un car de fîn. Păi, cum puteau să dispară ele şi nimeni dintre responsabilii de acolo să nu observe nimic?
Iar şi mai trist va fi dacă vinovaţii nu vor fi găsiţi. Păi, dacă şi în asemenea cazuri nu putem găsi vinovaţi, ce să le mai cerem poliţiştilor în situaţii mult mai confuze şi mai complicate? Aşa că mergem înainte, spre Europa, iar străşenenii sînt acum în avangarda acestui marş triumfal...
