Spania a învins cu 4-0 ieri Italia în finala EURO 2012 şi a stabilit un record care de acum încolo va fi greu, dacă nu imposibil, de repetat: trei turnee finale cîştigate la rînd.
Italia a luptat, a încercat din răsputeri să facă ceva, şi chiar a avut cîteva ocazii uriaşe, dar a fost realmente strivită de maşinăria de pase spaniolă. Aproape tot meciul Spania a jucat fără un atacant pur-sînge, dar, aşa cum am mai spus, ea nici nu are nevoie de atacanţi, fiecare dintre mijlocaşii ei putînd să marcheze. Sistemul tactic spaniol e extrem de elastic, mijlocaşii putînd aglomera mijlocul terenului, dar şi plecînd fulgerător în atac, în funcţie de situaţie. Pe deasupra, spaniolii au şi o apărare foarte bună, condusă de un portar excelent – Casillas, şi o pregătire fizică de invidiat.
O echipă, deci, care pare invincibilă, pe care toată lumea a studiat-o de-a fir a păr şi care totuşi trece ca un tăvălug peste adversari. Sper foarte mult ca această dominaţie spaniolă să nu ţină o veşnicie. Şi cînd spun asta mă gîndesc la binele fotbalului în general, al fotbalului ca spectacol. Un turneu în care o echipă e de departe deasupra altora e lipsit de intrigă. Mai mulţi microbişti autohtoni mi-au spus de altfel, încă înaintea campionatului, că se aşteaptă la o nouă victorie spaniolă, fapt care îi face să privească meciurile EURO fără interesul de altădată.
Aşa că să-i lăsam pe antrenorii lumii să caute în continuare un antidot pentru tiki-taka. Poate îl vor găsi în anii care vin.
Pînă atunci să spunem că următorul Campionat European va fi unul lărgit, cu 24 de echipe calificate. E o inovaţie menită să facă turneul final mai spectaculos şi mai profitabil din punct de vedere financiar. Deşi mulţi specialişti consideră că va scădea calitatea meciurilor.
Tot ieri seara l-am ascultat cu mare interes pe antrenorul selecţionatei Moldovei, Ion Caras. Acesta a disecat pe îndelete finala şi a dat impresia că e un specialist serios, pus pe muncă. Meciul din preliminariile Campionatului Mondial cu Anglia se apropie implacabil şi microbiştii moldoveni, presupun, s-ar mulţumi şi cu un joc plin de dăruire al echipei Moldovei. Asta indiferent de rezultat. Rezultatele vor veni pesemne mai tîrziu. Cînd vom avea plete dalbe şi feţe brăzdate de riduri.
Italia a luptat, a încercat din răsputeri să facă ceva, şi chiar a avut cîteva ocazii uriaşe, dar a fost realmente strivită de maşinăria de pase spaniolă. Aproape tot meciul Spania a jucat fără un atacant pur-sînge, dar, aşa cum am mai spus, ea nici nu are nevoie de atacanţi, fiecare dintre mijlocaşii ei putînd să marcheze. Sistemul tactic spaniol e extrem de elastic, mijlocaşii putînd aglomera mijlocul terenului, dar şi plecînd fulgerător în atac, în funcţie de situaţie. Pe deasupra, spaniolii au şi o apărare foarte bună, condusă de un portar excelent – Casillas, şi o pregătire fizică de invidiat.
O echipă, deci, care pare invincibilă, pe care toată lumea a studiat-o de-a fir a păr şi care totuşi trece ca un tăvălug peste adversari. Sper foarte mult ca această dominaţie spaniolă să nu ţină o veşnicie. Şi cînd spun asta mă gîndesc la binele fotbalului în general, al fotbalului ca spectacol. Un turneu în care o echipă e de departe deasupra altora e lipsit de intrigă. Mai mulţi microbişti autohtoni mi-au spus de altfel, încă înaintea campionatului, că se aşteaptă la o nouă victorie spaniolă, fapt care îi face să privească meciurile EURO fără interesul de altădată.
Aşa că să-i lăsam pe antrenorii lumii să caute în continuare un antidot pentru tiki-taka. Poate îl vor găsi în anii care vin.
Pînă atunci să spunem că următorul Campionat European va fi unul lărgit, cu 24 de echipe calificate. E o inovaţie menită să facă turneul final mai spectaculos şi mai profitabil din punct de vedere financiar. Deşi mulţi specialişti consideră că va scădea calitatea meciurilor.
Tot ieri seara l-am ascultat cu mare interes pe antrenorul selecţionatei Moldovei, Ion Caras. Acesta a disecat pe îndelete finala şi a dat impresia că e un specialist serios, pus pe muncă. Meciul din preliminariile Campionatului Mondial cu Anglia se apropie implacabil şi microbiştii moldoveni, presupun, s-ar mulţumi şi cu un joc plin de dăruire al echipei Moldovei. Asta indiferent de rezultat. Rezultatele vor veni pesemne mai tîrziu. Cînd vom avea plete dalbe şi feţe brăzdate de riduri.
