Aşadar, Spania e din nou în finală şi poate cîştiga al treilea turneu final în patru ani, ceea ce ar fi o performanţă nemaipomenită. Însă ieri seara Portugalia a opus o rezistenţă acerbă, arătînd că tiki-taka are şi ea limitele ei. Portughezii au părut mai odihniţi decît campionii mondiali şi europeni, şi-au construit redutele apărării dincolo de careul lor de 16 metri şi au contraatacat ori de cîte ori au avut posibilitatea. Apărarea portughezilor a fost elastică şi bine pregătită fizic. De altfel, şi apărarea spaniolilor e foarte bună. Spaniolii au încasat în cinci partide un singur gol.
Meciul a fost echilibrat, cu multe dueluri şi cartonaşe galbene. Am văzut o luptă surdă la centrul terenului, unde portughezii încercau să anihileze tiki-taka printr-o aglomerare inteligentă. Faze periculoase au fost puţine la ambele porţi, în ciuda faptului că jucătorii au alergat şi au transpirat temeinic. Iar rezultatul de 0:0 după 90 de minute a reflectat perfect situaţia de pe teren. În prelungiri spaniolii au fost mai periculoşi, dar nu au mai putut marca. Poate şi pentru că nu au avut pe teren un vîrf autentic. Torres a fost ţinut pe tuşă. Să se fi odihnit pentru finală? E greu de spus. Dar stilul de joc al spaniolilor nici nu are nevoie de atacanţi puternici, incisivi. Posesia îndelungă a mingii îi poate crea oportunitatea de a marca oricărui mijlocaş.
Şi au fost penalty-uri. Şi spaniolii au fost mai norocoşi, cu toate că au ratat primii. Şi iată aşa vom vedea o nouă finală cu tiki-taka. Ştiu că multă lume e plictisită de repetarea scenariului şi ar prefera să nu-i mai vadă pe spanioli cîştigători, dar asta e situaţia. Deocamdată spaniolii nu sînt campioni. Mi se pare că numai Germania ar putea să-i detroneze. Dacă va trece azi seara de Italia fără eforturi titanice, fără să obosească prea tare. O reeditare a finalei din 2008 ar fi extrem de interesantă. Şi am impresia că o vom vedea duminică.
