O militantă pentru drepturile minorităților sexuale de la St. Peterburg cu o pancartă pe care scrie „Rușine guvernului homofob”.
Să fii homosexual la St. Petersburg e din ce în ce mai greu
Deși homosexualitatea a fost decriminalizată în Rusia în 1993, homofobia rămâne aproape universală în această țară.
Au trecut ceva mai mult de trei luni de când la St. Petersburg a intrat în vigoare o lege împotriva homosexualității. În baza ei au fost arestate deja câteva persoane, care ar fi încălcat interdicția așa-numitei „propagande homosexuale” în rândul minorilor. Iar mulți se tem că legea este semnalul întoarcerii la politica sovietică, represivă împotriva gay-ilor și lesbienelor. Detalii, într-o relatare de Claire Bigg sintetizată de Mircea Țicudean.
Alexandra și Marina nu s-au gândit niciodată să plece din Rusia. Dar acum cele două lesbiene din St. Petersburg, care trăiesc împreună de mulți ani, se tem că vor fi silite să emigreze. Motivul este o nouă lege, intrată în vigoare în St. Petersburg la jumătatea lunii martie, care criminalizează ceea ce numește „acțiunile publice consacrate propagării sodomiei, lesbianismului, bisexualismului și transgenderismului în rândul minorilor”.
Asemenea legi fuseseră adoptate deja în orașele Riazan, Arhangelsk și Kostroma. Dar adoptarea legii la St. Petersburg, unul din cele mai liberale orașe rusești, a declanșat proteste internaționale și a provocat temeri sporite în comunitatea homosexuală.
Activit gay arestat de poliție în timpul unei parade gay la St. Petersburg
Mulți dintre ei se tem că tot de au câștigat în anii de activism social de după prăbușirea Uniunii Sovietice se evaporă. Alexandra, expertă în relații publice, în vârstă de 40 de ani, a explicat reporterului Europei Libere de ce este periculoasă nouă lege.
„Propagandă homosexuală” este un termen foarte vag”, spune Alexandra. „Dacă îi spun Marinei „te iubesc”, asta se poate considera deja propagandă. Suntem șocate cât de fățiș și de crud ne pot spune autoritățile că nu avem nici un fel de drepturi. Așa că uneori ne gândim să ne facem bagajele și să plecăm”.
Iar pentru cupluri ca Marina și Alexandra, care cresc împreună fiul de doi ani al Marinei, legea este cu atât mai înspăimântătoare cu cât se referă la minori.
Alexandra se teme că legislația ar putea deveni și mai represivă, iar în scurt timp serviciile sociale le vor bate la ușă, le vor întreba de ce trăiesc împreună, o vor declara pe Marina mamă depravată și vor lua copilul.
„Nimic nu este imposibil în țara asta. Dacă asemenea lege este posibilă, este posibil orice, iar asta mă sperie”, spune Alexandra.
Deși homosexualitatea a fost decriminalizată în Rusia în 1993, ostilitatea împotriva gay-ilor și lesbienelor rămâne aproape universală. Iar la nivel oficial, aliații apropiați ai președintelui Vladimir Putin și capii Bisericii Ortodoxe Ruse nu au făcut nici un secret din aversiunea lor față de homosexuali.
Unii ruși cred că noua campanie de ură ar avea rațiuni politice, făcând parte din efortul lui Putin de a înăbuși orice formă de manifestare alternativă.
„Deputații care au aprobat această lege nu sunt nici proști, nici naivi”, a spus Europei Libere Ivan Kochetkov, unul din liderii comunității gay din St. Petersburg. „Politicienii exploatează sentimentele unei părți a populației, iar campania lor nu ar trebui să îngrijoreze doar gay-ii sau lesbienele, ci pe toți cetățenii care țin la propria lor opinie”.
Activiștii cred că autoritățile s-ar afla și în spatele unor pretinse inițiative civice homofobe, de pildă un site pe internet care promite să detecteze încălcarea noii legislații și să apere chiar cu forța pe heterosexuali de așa-numita „teroare a minorităților”.
Între timp, în ciuda protestelor internaționale, Duma de Stat de la Moscova examinează o propunere de extindere a legislației represive de la St. Petersburg în întreaga Rusie.
Iar în vreme ce unii caută să lupte în instanță împotriva noii legislații, alții, precum Alexandra, par să se fi resemnat.
„Cred că legea care criminalizează relațiile între persoane de același sex va reveni”, spune Alexandra. „Se petrece ceva ireparabil, după care nu va exista cale de întoarcere spre libertate”.
---------------------------------
La Europa Liberă sunt din 1993. Am lucrat mai întâi în secția pentru România, la Programul Internațional, apoi la emisiunea radio pentru R. Moldova, cu o întrerupere de 2-3 ani în care am fost în slujba departamentului de training al Europei Libere, unde am fost și director interimar o perioadă. Începuturile jurnalistice au fost concentrate pe critica literară și actualitate culturală. În prezent, domeniile predilecte sunt progresul social (drepturile minorităților, egalitatea de gen, echitatea socială), prevenirea catastrofei climaterice etc.
