Linkuri accesibilitate

Bacalaureatul


Bacalaureatul se dă în acest an în Moldova cu demisii în lanţ printre cadre didactice.

Bacalaureatul, care traumatizeaza durabil generatii de elevi, este o inventie franceza. In Franta, el exista de la reforma invatamantului impusa de Napoleon, si desemneaza examenul ce marcheaza sfarsitul invatamantului mediu, a ceea ce numim astazi “liceul”, si care da dreptul la urmarea studiilor universitare.

Acest “bacalaureat” ramane de altfel una din inventiile cultural-administrative franceze si napoleoniene care au fost cel mai putin urmate. Numele de „bacalaureat“ exista si in tarile anglo-saxone, unde insa a desemnat intotdeauna in mod inselator o diploma ce marcheaza sfarsitul primului ciclu universitar.

Putine tãri au introdus in invatamant principiul bacalaureatului de tip francez: Germania, Elvetia, Austria si Romania, de pildã. E drept, unele examene similare, care marcheaza sfarsitul liceului, mai exista si in Finlanda, Suedia, iar mai recent in Marea Britanie – asa-numitul examen de nivel A. In schimb, o tara care a fost creata pe principii napoleoniene si care e impregnata de cultura franceza cum e Belgia nu cunoaste bacalaureatul.

In Germania, bacalaureatul se numeste –cu un termen din latina medievala - Abitur, cuvant care desemna incheierea unui ciclu. In Elvetia, termenul nu e cel de “bacalaureat”, ci de “maturitate federala”, sau: examen de maturitate.

Spatiul fost sovietic a cunoscut la rindul lui un echivalent al bacalaureatului, ca un examen de maturitate; este ceea ce în Rusia se mai numeste inca Единый государственный экзамен (Examenul unificat de stat).

Adevaratul bacalaureat ramane insa cel din Franta, complex si de o solemnitate paralizanta. Este un examen care constituie o etapa esentiala in viata, care deschide calea universitatilor si care, daca nu e trecut, produce traumatisme si un sentiment de excluziune sociala. Exista chiar o miscare in Franta, sprijinita de psihologi, sociologi si economisti, care cere suprimarea bacalaureatului.

Se argumenteaza astfel ca stresul acestui examen care poate face sau distruge o viata e vinovat in parte de uriasul consum de calmante si antidepresive printre tinerii francezi. Este insa improbabil ca o asemenea miscare de revolta si reforma sa poata avea vreun succes. La urma urmei, intreaga administratie a invatamantului e compusa din oameni care au asudat din greu pentru a-si trece bac-ul.

Mai recent, bacalaureatul a castigat chiar teren si a devenit obligatoriu pentru toti absolventii scolilor europene.

----------------------

Bacalaureatul se dă în acest an în Moldova cu demisii în lanţ printre cadre didactice, descalificarea pentru copiat a sute de absolvenţi, cu răspunsuri la examene vehiculate pe reţelele de socializare şi descinderi ale ofiţerilor anticorupţie în sălile de examen urmate de reacţii furibunde printre politicieni.

„Noi nu putem fi împotriva copiilor, să-i distrugem psihologic pe o viaţă. Ce? S-a găsit marea corupţie în sutienele fetelor de prin licee?”, îşi exprima zilele trecute în parlament nemulţumirea unul din liderii alianţei, liberalul Mihai Ghimpu.

În faţă acestei situaţii, Ministerul Educaţiei de la Chişinău s-a văzut nevoit să recunoască că examenele au generat probleme grave din învăţământ, însă şeful acestui minister, Mihail Şleahtiţchi, s-a apărat cu argumentul că aşa e în toate domeniile:

„Problemele pe care le avem derivă din mentalitatea noastră perversă. Este important să avem o altă viaţă, un alt context socio-economic care ar putea genera un alt fel de a gândi, un fel de a gândi care ar face ca omului să-I fie înconvenabil să dea sau să ia mită, să recurgă la copiat sau plagiat. Trimit acest semnal clasei politice, pentru că schimbarea radicală a contextului socio-economic depinde de clasa politică,” spunea ieri ministrul Şleahtiţchi, după o nouă descindere a ofiţerilor anticorupţie în centrele de bacalaureat şi constatarea a sute de nereguli.

Expertul în educaţie Andrei Munteanu, doctor şi lector universitar, are însă o altă explicaţie pentru ceea ce numeşte „spectacolul dezastruos al bacalaureatului” şi spune că vina aparţine în măsură plenară autorităţii din învăţământ:

„Ceea ce se face la Ministerul Educaţiei este chiar regretabil. Cei de la minister nu înţeleg că merg strâmb, dar îmi greu să zic dacă aceasta se întâmplă pentru că sunt incapabili sau pentru că sunt ghidaţi de alte interese. Se greşeşte foarte mult la nivel conceptual: se pune accent pe evaluarea volumului de informaţie însuşit, dar nu pe formarea copiilor ca gânditori. Trebuie să se evalueze felul cum copii gândesc, şi nu ceea ce au reuşit să memorizeze pe de rost. Dar aceasta implică un pic mai multă responsabilitate şi profesionalism din partea ministerului, care de fapt nu posedă acum astfel de capacităţi.”

Andrei Munteanu sugerează că în loc să intervină cu organele de forţă în sălile de examen, autorităţile ar trebui să-şi schimbe radical politicile educaţionale, astfel încât acestea să fie corelate cu scopurile de dezvoltare economică a statului:

„Predispoziţia tinerilor de a se comporta într-o manieră regretabilă la examene nu înseamnă că ei sunt răi, copii nu văd utilitatea materiilor care li se cere să le înveţe. Atâta timp cât nu vor vedea această utilitate, coerenţă, logică, se vor comporta aşa. Pentru că ei simt că ceea ce li se cere să înveţe nu este pe potriva foloaselor pe care vor să le tragă de la procesul de studiu.”

Pentru că nu există o altă explicaţie, mai crede Andrei Munteanu, a faptului că atunci când au de ales între română şi informatică, de 60 de ori mai mulţi copii aleg să susţină bacalaureatul la română. Asta într-un veac al informatizării, când cererea faţă de programatori pe piaţa muncii, fie internă, fie externă, le depăşeşte pe toate celelalte luate împreună.
Previous Next

XS
SM
MD
LG