Ieșirea „troicii” Mișin din cadrul partidului comuniștilor este un foarte bun prilej să reiterăm toate celelalte plecări de răsunet și să ne reamintim în special de maniera în care au avut loc.
Startul a fost dat de Marian Lupu, care văzînd că nu este promovat la postul de președinte de către comuniști a decis să adere la partidul democrat chiar înaintea alegerilor repetate din 29 iulie 2009. Îmi amintesc bine cum Lupu, în ciuda zvonurilor tot mai insistente, nu înceta să le tot dezmintă continuînd așa pînă în ziua cu pricina cînd și-a anunțat decizia poate demult luată. Impresia mea de atunci a fost că Marian Lupu în mod special a lăsat să se incite spiritele, iar prin negarea acelor zvonuri nu a vrut decît ca plecarea sa din partid să pară una de răsunet.
După Lupu a urmat „cvartetul” Stepaniuc și „troica” Dodon, ieşirea cărora a fost intuită şi zvonită cu mult timp înaintea plecării propriu-zise. Ieșirea lui Mișin a fost o adevărată surpriză pentru mai multă lume, mai ales că a avut loc chiar înaintea recentului congres al partidului comuniștilor.
Privind în ansamblu aceste plecări, observăm că toate sunt diferite „ca caracter şi ca conţinut” (vorba dlui Lupu), însă care au un efect tonifiant și chiar de propulsie pentru PCRM. Aceste ieșiri periodice sunt făcute cu scopul de a crea curente de alegători care sunt gata să ocupe într-un număr și mai mare golurile lăsate în urma ieșirilor din partid a acestor figuri de vază. În acelaș timp acești „transfugi” vor avea rolul de a îmbogăți oferta politică pe segmentul de stînga.
Pe viitor nu este exclus că maniera în care au loc plecările să fie mai creativă și să se ajungă la expulzări de membri găsiți, de exemplu, drept „agenți” ai alianței de guvernare în cadrul partidului. „Epurările” în partid vor continua cel mai probabil pînă la nivelul sărăcăcios de cadre pe care-l aveau în 2001 cînd practic nu aveau cu cine să preia puterea. Atunci au început să primească în partid sau în slujba partidului pe toți laolaltă care erau dispuși să le fie loaiali.
Mai mulți analiști politici s-au grăbit să prevestească declinul evident al partidului comuniștilor. S-ar putea întîmpla, însă, ca acest „sistem de propulsie” al comuniștilor să-i mențină și după alegerile din noiembrie 2014 drept cel mai puternic partid de pe scena politică ceea ce i-ar putea oferi ocazia de a reveni la guvernare împreună cu un alt partid de centru sau centru-stînga.