De ziua Internaţională a Donatorului de Sânge, la Chişinău au fost improvizate mai multe corturi ambulante în care doritorii de a dona sânge au avut ocazia să o facă. Datele oficiale arată că în Republica Moldova anual îşi donează sângele peste 80 de mii de oameni, însă doar a treia parte din ei o fac benevol. De ce ezită moldovenii să-şi doneze sângele, a insistat să afle Diana Răileanu:
Europa Liberă: Astăzi este ziua căreia i s-ar potrivi probabil cel mai bine sloganul „Grăbește-te să faci un bine”, nu-i așa? Întâi de toate v-aș ruga să treceți în revistă măsurile prin care intenționați astăzi să încurajați donarea benevolă pentru a completa rezerva de sânge a statului.
Svetlana Cebotari: „Astăzi este o zi remarcabilă, este o zi în care toată comunitatea internaţională atrage atenţia asupra donării de sânge: un act civil, un act ce ne dovedeşte că putem fi buni, că putem fi eroi, că putem dărui viaţă. Şi de fapt genericul din anul curent are sloganul: „Fiecare donator de sânge este un erou”. Tradiţional Republica Moldova organizează acest eveniment social-cultural desigur cu organizarea mai multor puncte de colectare a sângelui, unde este îndemnată în mod activ toată populaţia să participe la donarea de sânge. Desigur acest eveniment îl dedicăm şi persoanelor – donatorilor de sânge care au donat, donează şi vor fi şi în continuare alături de cei care au nevoie de sânge, şi de ce nu pentru a sensibiliza populaţia că de sânge este nevoie permanent.”
Europa Liberă: Da unde aceste puncte de colectare? În Chişinău de exemplu câte vor fi?
Europa Liberă: În alte localităţi: Bălţi, Soroca? Peste tot sunt aceste puncte de colectare?
Svetlana Cebotari: „Desigur nu numai la Chişinău se serbează. Deja la treilea an noi sărbătorim acest eveniment la nivel naţional: şi la Centrul regional de transfuzie a sângelui Bălţi, şi la Centrul de transfuzie a sângelui de la Tiraspol, şi în toate centrele raionale se organizează puncte de colectare, cât şi evenimente de omagiere a donatorilor de sânge.”
Europa Liberă: Republica Moldova face parte din grupul de țări cu un procent mic de donații voluntare, doar 30 la sută, față de țările dezvoltate unde raportul este de sută la sută. De ce credeți că se întâmplă asta în continuare?
Svetlana Cebotari: „Donaţiile benevole se consideră în toată lumea cele mai sigure. Deoarece persoana, din momentul ce conştientizează şi îşi doreşte să vină cu un act de caritate, el o face din adâncul sufletului, de la inimă la inimă. Dar la noi într-adevăr circa 65 la sută din donări sunt înregistrate donări de la donatorii rude sau de la apropiaţii pacienţilor care au necesitate. Cred că a fost o perioadă lungă anterior foarte grea, când fiecare dintre noi încercam să ne descurcăm singuri cu problemele noastre şi mai uitam că putem face un act de caritate. Dar este salutar faptul că populaţia noastră este deschisă, este bună la suflet. Şi dacă în anul 2007 înregistram doar 11 la sută donări voluntare, acum avem peste 30 la sută.
Ne străduim să informăm populaţia cât mai mult despre problema donării de sânge, despre faptul că pacientul când ajunge în spital nu trebuie să poarte nici o grijă, iar în situaţia când este nevoie de produse sangvine. Remediile, componentele sangvine cu regret nu pot fi procurate din farmacii, ele pot fi produse numai din sânge uman. Şi dacă astăzi noi dispunem de o stare perfectă de sănătate, de o bună dispoziţie şi putem face acest act de caritate, de ce să nu o facem? Pentru că întotdeauna putem cont pe cineva care la fel, în orice moment, va veni şi ne va ajuta.”
Europa Liberă: Cât timp vom mai urmări situații în care femeia când merge să nască prin cezariană de exemplu, este obligată să-și trimită doi donatori la centrul dv., același lucru fiind valabil pentru rudele pacienților înainte de alte operații? Poate ar trebui să renunţăm la această practică ca să avem donatori voluntari, pentru că trezeşte repulsie această obligaţie?
Svetlana Cebotari: „Este adevărat, dar totodată trebuie să înţelegem că societatea încă nu este pregătită în aşa măsură ca astăzi cel puţin 70 la sută să fie donatori voluntari. Mi-aşi dori foarte mult ca acest lucru să fie
Dar astăzi trebuie să înţelegem că mai avem nevoie unul de altul, că trebuie să ne ajutăm. Nu se ştie niciodată, nimeni nu-şi poate programa o maladie, nimeni nu-şi poate programa o hemoragie după naştere, nimeni nu poate să prezică un accident rutier. Dar a avea sânge şi a-l menţine în permanenţă chiar este o datorie a tuturor.”
Europa Liberă: Vorbeaţi despre donaţiile benevole ca despre cele mai sigure donaţii. Am constatat nu demult o problemă, despre care am mai discutat din acest studio, că 60 la sută din hepatite, bunăoară, sunt luate în urma unor intervenții medicale. Cum sunt protejați oamenii care dau sau iau sânge de astfel de situații?
Svetlana Cebotari: „Donatorii voluntari sunt cei mai siguri din următorul aspect: pentru că din moment ce nu eşti condiţionat, nu eşti obligat de o situaţie precară a apropiatului tău, a rudei, atunci vii într-adevăr şi eşti foarte deschis la acea etapă de consiliere şi conştientizezi că vii la punctul de colectare ca să faci un lucru bun.
Pe de altă parte, vreau să vă menţionez cu toată responsabilitatea şi totodată cu mândrie chiar: că în ţară la noi sunt asigurate cele mai performante tehnologii de prelucrare a sângelui donat şi fracţionare în mai multe componente, de asigurare a unei inofensivităţi impecabile, de utilizare a celor mai performante produse diagnostice de o înaltă sensibilitate şi specificitate. Aici putem fi siguri sută la sută că pacientul primeşte produsul calitativ şi sigur. Orice donaţie, indiferent ori de câte ori nu ar veni aceiaşi persoană şi la oricare punct de donare din ţară, ea este verificată prin mai multe metode de diagnosticare şi identificare a germenilor patogeni.”
Europa Liberă: de fapt această garantare voiam să fie auzită de cetăţeni. Dar ce faceți cu sângele donat? Și v-aș ruga să ne povestiți în amănunte, poate așa sensibilizăm cetățenii să doneze.
Svetlana Cebotari: „Din momentul ce persoanele se decid de a veni şi dona sânge, noi considerăm că sunt cei mai buni, cei mai conştienţi. Dar din cei mai buni, îi selectăm pe cei mai buni. Cei care întrunesc toate criteriile de eligibilitate pentru donarea de sânge. Respectiv, minimum de criterii care ar trebui să fie cunoscute sunt: să aibă vârsta cuprinsă între 18 şi 60 de ani, de a avea o masă corporală nu mai mică de 50 kg. şi o bună dispoziţie şi cunoştinţă că de fapt ai o stare de sănătate perfectă.
În cadrul punctelor de colectare sunt cadre medicale foarte competente, care în timpul procedurii de consiliere încearcă să identifice absolut toate momentele de risc în activitatea acestei persoane care ar putea să ne facă să suspectăm că este purtător al unui germen patogen. Pentru că purtătorii sunt de fapt persoane sănătoase, care nici nu ştiu că de fapt organismul lor este în simbioză cu un anumit virus.
Ulterior, dacă toate testele pre-donare sunt cu calificativul „bun” şi nu are anemie, i se permite recoltarea de sânge, o doză de 350 sau 450 de gr., care este foarte uşor suportată. Iar această unitate de sânge, din momentul preluării, este tratată de noi ca aceiaşi persoană vie, ca acelaşi lichid biologic viu, care este supus prin diferite metode de fracţionare, separare de diferite componente, ulterior testate, validate prin diferite metode de control al calităţii şi stocate în condiţii care permit să se păstreze cât mai mult posibil vitalitatea acestor celule.
De exemplu, celulele ruşii, sau eritrocitele: în organismul uman ele trăiesc în mod normal 120 de zile şi cu regularitate se reînnoiesc. În condiţii extra-corporale, la tehnologiile de care dispunem noi, cele mai performante, de care dispune toată lumea, ele trăiesc cel mult 35 de zile.”
Europa Liberă: Facilitățile medicale și de transport de care beneficiază donatorii începând cu anul trecut au dat vreun rezultat?
Svetlana Cebotari: „Eu aş vrea să comunic că chiar mă bucur de faptul că la noi în ţară totuşi lumea priveşte lucrurile un pic altfel: nu numai din punctul de vedere de a veni şi a-ţi face o facilitate pentru tine, dar vine totuşi pentru a face un bine pentru cineva. Iar statul face absolut tot ca să aprecieze aceste persoane deosebite. Desigur că a crescut numărul de donatori. Practic anual se înregistrează cu 7,8,9 la sută, chiar 10 anii precedenţi, de sporire a numărului de donatori voluntari.”
