Linkuri accesibilitate

Ochelari de soare pentru toată lumea


După logica vînzătorului cu privire ageră, eu ar trebui să mă bucur că el nu plăteşte toate impozitele pentru că astfel marfa lui e mai ieftină.


În centrul capitalei, vizavi de primărie, într-un loc superaglomerat, am remarcat un vînzător ambulant care vindea zeci de ochelari de soare. Era un tînăr cu privire ageră care m-a „luat în primire” de cum a văzut că mă holbez la ochelarii lui. El mi-a vorbit cu multă convingere despre calitatea ireproşabilă a mărfii sale. Reieşea din spusele lui că am în faţă nişte ochelari-minune!

După o asemenea reclamă nu-mi rămînea decît să aleg o pereche. Şi am ales pentru o rudă care mă îndreptase spre taraba cu pricina. Am plătit 170 de lei.
„Dar nu cumpăraţi şi un cehol? ” m-a întrebat imediat tînărul cu privire ageră. Cehol e husă. Şi am cumpărat cu 10 lei şi o husă.

Înainte de a pleca, l-am întrebat într-o doară pe vînzătorul de ochelari dacă poate să-mi dea un bon de casă. Tînărul se întristă vizibil şi, privindu-mă lung, mi-a spus că el nu are bonuri de casă. L-am întrebat de ce nu are şi flăcăul, niţel deranjat, mi-a oferit următoarea explicaţie: „Ehehehehei, nene! Dacă ţi-aş da bon de casă, ochelarii aceştia te-ar costa nu 170, ci 500 de lei! Ai înţeles?”

Să fiu sincer, nu prea înţeleg. Eu nu înţeleg cum un aparat de casă poate sălta preţul ochelarilor de la 170 de lei la 500 de lei. Şi tare aş vrea să-mi explice vreun economist miracolul ăsta. În al doilea rînd, nu-mi prea convine să cumpăr lucrurile fără bon. Şi dacă marfa are un defect? Ce dovadă am eu că am cumpărat-o de la tînărul acela? Cum îmi recuperez banii?

Mai departe. Urmînd logica vînzătorului cu privire ageră, eu ar trebui să mă bucur că el nu plăteşte toate impozitele pentru că astfel marfa lui e mai ieftină. Şi dacă toată lumea în ţara asta va face afaceri fără bonuri de casă? Şi de fapt în ce bază activează flăcăul acela şi alţi coechipieri de-ai săi pe trotuarele din centrul oraşului? Au cel puţin o patentă? Şi dacă au totuşi patentă, cîtă vreme vor să lucreze cu ea? O veşnicie?

Urmînd logica vînzătorului, noi nu avem ce să-i reproşăm, pentru că numai aşa el îşi poate menţine afacerea. Aparatul de casă ar distruge-o şi bietul om, care pesemne nu mai poate face altceva, ar rămîne pe drumuri. Prin urmare, ar trebui să-i dorim succese şi multe vînzări! Aşa o fi poate, dar mie mi se pare niţel ciudată situaţia asta.
XS
SM
MD
LG