Pastrarea articolelor decupate din ziare si clasarea lor in dosare etichetate era inainte de internet o ocupatie esentiala a ziaristilor. Nu era doar un artificiu mnemotehnic, ci si o placere in sine. Apoi, arhivele personale iti dadeau un avantaj asupra celorlalti, care se bazau doar pe carnetel. Aveai un control asupra cunoasterii. Nu te bazai pe algoritmul de cautare selectiva si manipulatoare al lui Google, ci pe ceea ce memoria ta clasase si triase, împartind provizoriu in alveole doar de tine etichetate.
Avînd eu prin beci si pod nenumarate lazi si saci cu dosare umplute cu articole vechi, am pastrat si amintirea hologramatica a anumitor articole care m-au marcat, minunatii jurnalistice neggoogălizate si existente azi doar pe hartie ingalbenita, cu poze si punere in pagina arhaizanta.
Stiu asadar ca am prin pivnita interviul luat de Robert Fisk in The Independent, prin anii ʼ90, unui anume Osama bin Laden, pitit atunci in Afganistanul talibanilor si care ii destainuia cum vrea sa distruga occidentul atacandu-l in inima lui... Stiu, pentru ca stilul interviului - si violenta atunci nebagata in seama a intervievatului - m-au surprins atit de tare incat l-am decupat si pastrat...
Tot asa, am undeva interviul unei ziariste franceze, prin 1992, cu presedintele musulman al Bosniei, Alia Izebegovici, care ii explica cum razboiul, care cuprinsese toata Croatia, nu se poate extinde in Bosnia („sintem prea amestecati“, zicea el, „ar insemna sa ne batem de la un apartament la altul“... ceea ce, desigur, s-a si intamplat, insa intrebat care e identitatea lui, Izetbegovic spunea - lucru imposibil astazi - „sint un sîrb musulman“)...
Printre toate astea stiam ca am decupat acum 20 de ani o ancheta din Libération despre cum Grecia n-avea ce sa caute in UE si cum totul se va termina printr-un dezastru.
Am cautat tot weekendul si l-am gasit... Bine e sa ai arhive pe hartie!... Publicat exact pe 24 mai 1991 in cotidianul francez (de stînga!) Libération, reportajul, semnat de Nathalie Dubois, ajungea la concluzia ca primirea Greciei in UE a fost o eroare, ca tara nu doar nu era pregatita, dar ca intreaga ei economie este o frauda uriasa. Ba, mai mult, toti responsabilii europeni o stiau.
La vremea aia, in 1991, in euforia caderii Zidului si a comunismului, ancheta din Libération, si mai ales tonul ei, erau total disonante, motiv pentru care am pastrat acest articol profetic. Grecia, concludea ancheta, a fost primita doar pentru ca Giscard d‘Estaing voia sa-i faca un cadou lui Caramanlis. Nu era un secret ca e o tara corupta, cu o economie anarhica si nefunctionala. O tara in care fiecare are mana in buzunarul celuilalt.
Multi presimteau dezastrul. Cum o spunea un politician grec socialist : „Dacă nu facem ceva ca sa ne schimbam, peste douazeci de ani vom lustrui pantofii europenilor“...
Articolul nu da numele acestui profet. Am inchis bine la loc sacul din care l-am scos... Mai sint acolo si alte profetii, dar cred ca am sa scot sacul asta pe trotuar... Maine trece camionul de gunoi. Un alt avantaj al memoriei pe hirtie este ca te poti debarasa de ea.
