Luni
Weekend-ul a adus cu el nişte emoţii extraordinare, de care eu mă ţin ca un copil şi încerc din răsputeri să le păstrez tot aşa de vii şi colorate. De aceea mai este o continuare a euforiei de duminica. Este vorba despre nunta verişorului meu de al doilea cu care am făcut cunoştintă abia cu doi ani în urmă. La acest eveniment deosebit au fost prezente multe rude pe care le văd rar şi spre ruşinea mea unora le uitasem numele, dar cu toate acestea căldura cu care m-au primit şi intensitatea bucuriei pe care am trăit-o nu se poate reda prin cuvinte. M-am convins inca o data ca ,,sângele apă nu se face’’. Este neamul bunicii mele, neamul meu, n-am cum să nu-l iubesc sunt o parte din el şi mă mândresc cu asta.
Mai că nu îmi creşteau urechile de bucurie atunci cand mi-au spus mulţi că seamăn cu Aculina Ivanovna (bunica mea) şi că dacă ei inchid ochii atunci „parcă o aud pe ea’’. Am şi cântat „O seara la Constanţa” împreună, am râs cu poftă, şi totuşi vroiam atît de mult ca bunica să fie alături… Ea mi-a fost ca o a doua mamă, ea si mama m-au crescut si m-au făcut să pretuiesc valorile.
În toată graba lumii moderne din care respectiv fac parte şi eu, în goana dupa lucruri şi nu valori, să nu uitam de rădăcinile noastre, de oamenii dragi, fiindcă aceasta este adevărata fericire.
Marţi
E ora 7 şi 50, aproape de serviciu vad o persoana care mătură pe afara cu atâta sârguinţă şi pozitivism ce nu poate fi neobservat, m-am obişnuit cu el. În fiecare zi trec şi îi spun Bună dimineaţa, la care el îmi răspunde cu o intonaţie care mi s-a întipărit în minte: Bună dimineaţa, (dupa care face o scurtă pauză, continuând) dacă-i bună. Ii raspund: sigur că e bună, cum să nu fie ?! Aşa încep mai toate dimineţele, iar atunci când nu îl văd pe acest domn care emană o bunătate deosebită parcă şi dimineaţa nu e atît de bună ).
Se zice că gândurile atrag acţiunile. Zilnic noi avem circa 60.000 de gânduri, imaginaţi-vă dacă toate ar fi pozitive, ce lucruri frumoase ni s-ar întâmpla. Eu încerc să gândesc pozitiv, fiindcă îmi place când viaţa mea este colorată, ceva de genul focurilor de artificii, dar şi acelea se sting…
După o zi de muncă împlinită, aş zice eu, urc în transportul public aşa numita rutieră şi îmi permit să mă relaxez dând unda verde gândurilor de tot soiul. Atenţia,insa, mi-a atras-o un evantai fenomenal în stil japonez şi mai apoi de posesoarea acestuia. Era o doamna care dacă nu aş fi auzit-o că vorbeşte într-o română perfectă, m-aş fi gândit că probabil e o turistă venită de prin Spania.
Ţinuta ei era foarte originală fusta lungă pînă în pamânt cu volane, o bluzâ cu un decolteu frumos şi un şirag de mărgele lipit de gât cu o floare, in urechi cercei alungiţi, iar pe cap purta o pălărie cu o altă floare de culoare roz. I se potrivea de minune, era o armonie completă. Si totusi, mă întrebam ce se acunde după acel evantai. Am schimbat două vorbe şi întâmplarea face că am coborât la aceeaşi staţie.
Am început să discutăm despre copii. M-a impresionat felul în care vorbea despre toţi copiii lumii, dacă ar putea i-ar ajuta pe toţi cei care suferă şi că de fapt a şi făcut-o in măsura posibilităţilor când era peste hotare, are şi ea trei copii, este o mamă iubitoare. La un moment dat a şi plâns, am plâns şi eu cu ea … La despartire mi-a daruit o floare confecţionată de ea şi a spus că reprezintă zâmbetul copiilor nevoiaşi.
Am ajuns acasă cu sufletul plin de lumină şi dragoste pentru absolut toti si tot ce mă înconjoară.
Miercuri
O prietenă ma invita la un ceai. Ca de obicei, dacă am timp, este o plăcere să mai comunic cu cei din gasca, fiindcă comunicarea deseori se reduce doar la mesaje pe facebook si twitter (ceea ce nu agreez).
Mi-am luat geanta sportivă, urma să ne vedem într-un club de fitnes. Când am intrat mi l-a prezentat pe Domnul X, cetăţean american cunoştinţă de-a ei care a venit într-o scurtă vizită la noi în Moldova. La prima vedere nu mă puteam aştepta la nimic, nici nu mă gândeam la multe, este doar o altă cunoştintă. Ulterior am mers la o cafenea si respectiv am început să discutăm, persoana respective s-a dovedit a fi o fire foarte deschisă, cu un simţ al umorului bine pronunţat şi curiozitate faţă de specificul moldovenesc (de la feluri de mâncare pîna la locurile pitoreşti pe care urma să le vadă într-o excursie zilele urmatoare). Era o discuţie foarte amicală, aveam impresia de parcă ne cunoşteam de ceva timp.
În Moldova a venit cu un scop nobil şi anume sa faca actiuni de caritate. Am aflat că locuieşte în America, dar vrea sa se mute cu traiul in Europa (cu toate ca 80% din timpul său îl petrece în călătorii) încât fiicele glumesc spunandu-I: tată, tu demult te-ai mutat în Europa. Incerca sa înlocuiasca cuvântul caritatate cu solidaritate.
Vorbeam pe teme diverse. „Nu sunt religios, a spus el, dar fiecare zi ar trebui sa poarte sentimentul Crăciunului atunci când dăruim, zîmbim şi pur şi simplu savurăm momentele vieţii. Faceţi ca cineva să zîmbească astăzi şi veţi zîmbi singur în pofida greutaţilor şi a durerilor’’.
O persoană de la care ai multe ce invăţa şi o persoană care învaţă de la tine.
Joi
O discutie cu o colegă, care are o fetiţă micuţă acasă. Uau, să fi fost discuţia asta cu un an în urmă, avea să fie recepţionată doar ca o informaţie şi nimic mai mult. Ceva s-a schimbat în concepţia mea, spre fericirea mamei care cănd mă auzea cu măritatul pe la 30 de ani îşi punea mâinile in cap.
Nu pot să blamez gândirea mea pe naivitatea vârstei, doarece nu era cu mult timp în urmă. Vedeam asta foarte real poate din cauza că de mică am înţeles că încredere trebuie să ai doar în propriile forţe şi că pentru ca să obţii ceva trebuie să munceşti. Munca presupune concentrare. Iar eu de firea mea sunt foarte ambiţioasă şi tind să obţin nu doar ceva, dar MULTE. De aceea o explicaţie logică pentru mine era atingerea statului de femeie independentă, iar celelate sunt adiţionale.
Partea cu statutul şi cu munca rămîn în vigoare s-au schimbat elementele adiţionale, Slavă Domnului (adică pentru mine a devenit foarte important întemeierea unei familii). Cum am putut eu să gândesc invers? nici acum nu-mi vine să cred.
Cel mai interesant – acum le vreau pe toate. Una din prietenele mele mai mari, care se poate numi după criteriile de astăzi femeie de succes în privinţa carierei îmi spune: Fatima, sorry, dar nu le poţi avea pe toate odată. Oricum ceva trebuie sa fie prioritar dacă alegi familia să fii o soţie bună, o mamă minunată ; cariera se plasează pe locul doi şi invers. O ascult, dar în suflet am o revoltă şi îmi vine să ţip: le vreau pe ambele !!!!
Nu încercaţi să mă contraziceţi căci de zodie sunt berbec şi nu mă las cu una cu două; nici cu trei.
Vineri
Citesc noutatile…. Renumita interpreta americana Donna Summer a decedat, dupa ce cancerul s-a dovedit a fi mai puternic. Cunosc doar cateva piese de-ale ei, dar mi-a amintit de regretata si incomparabila Whitney Houston pe care o iubesc mult. Ce talent si ce dar de la Dumnezeu !!!
Oare care este darul meu ?? incerc sa aflu asta in fiecare zi .Tot ceea ce pot sa fac este sa fiu eu insumi la perfectiune, vorba ceea. O sa-l sun pe un prieten care are o trupa muzicala vedem ce iese.
A fost o zi linistita.
Winston Churchil spunea că atunci când abia a preluat conducerea Marii Britanii, când ţara era într-un mare impas, el se culca seara nerăbdător să vina dimineaţa, să întâmpine o nouă zi, o nouă provocare. Magnifique, ar spune francezii.
*Născuta la 8 aprilie 1989, in orasul Chisinau. In 2001 a studiat un an in Guineea Bissau, Africa dupa care s-a reintors la alma mater care este or. Drochia. In 2005 a castigat o bursa de studii in Statele Unite, Kentucky. Intre anii 2007-2010 studenta la USM, Facultatea de Relatii Internationale, Stiinte Politice si Administrative. Din 2007 pina in prezent activeaza in ONG international „Generatia Tinerilor’’, implicandu-se intr-un sir de proiecte nationale si internationale. In ultimul an de studentie a activat ca prezentator la emisiunea matinala „Buna dimineata” la PRIME TV. In prezent este colaborator la Ministerul de Externe si Integrare Europeana.
