Liberalii au comemorat astăzi în singurătate evenimentul cunoscut în istorie sub denumirea de „pacea de la Bucureşti”, pe care astăzi ei îl califica drept un rapt comis acum 200 de ani de Rusia Ţaristă, definiţie contestată de adversarii dar şi unii parteneri politici ai liberalilor pentru care alipirea Basarabiei la Imperiul Ţarist a fost un episod mai curând benefic. Drapele de pe primăria capitalei, cu liberalul Dorin Chirtoacă în frunte, au fost singurele coborâte astăzi în bernă, iar la mitingul organizat la piatra comemorativă din faţa executivului, liderul liberalilor, Mihai Ghimpu şi-a criticat colegii de guvernare că nu s-au alăturat acţiunii comemorative. Relatează Liliana Barbăroşie:
Chiar dacă nu au reuşit să-şi convingă în ajun colegii de coaliţie de nevoia instituţionalizării unei zile de comemorare în data de 16 mai, liberalii nu au dat înapoi şi au declarat zi de doliu cel puţin în perimetrul capitalei, coborând în bernă drapele de la primărie şi convocând simpatizanţii la un miting comemorativ.
„Este o crimă dacă uiţi suferinţele poporului tău. Noi însă încă ne mai certăm, pentru că o parte susţine minciuna, iar cei care spun adevărul sunt blamaţi”, le-a spus participanţilor liderul liberalilor, Mihai Ghimpu.
Atunci când săptămâna trecută le ceruse democraţilor şi liberal-democraţilor în parlament să instituie de comun acord zi de doliu naţional pe data de 16 mai, reacţia lui Dumitru Diacov fusese următoarea:
„Noi trebuie să ieşim din chestiile acestea istorice care numai ne încurcă să ne concentrăm atenţia şi să muncim pentru viitorul acestei ţari.”
„Pe parcursul a 200 de ani am avut trei ocupaţii ruseşti – în 1812, 1940 şi 1944. În 44 eu aveam 16 ani şi ştiu din proprie experienţă ce s-a întâmplat. Şi în viziunea mea era cel mai bine când s-a distrus URSS trebuia să facem unirea cu ţara. Pentru că noi aveam ţară. De ce trebuia de făcut altă ţară?”
„Ne-au cotropit de atunci şi nu ne mai dau voie. Trebuie o dată şi o dată Rusia să ne dea voie să trăim singuri. Să ne dea pace. Eu sunt născut în 1937 – ştiu războiul, ştiu cum ne-au făcut foametea, cum ne-au deportat. Cum să uităm asta?”
Şi în câteva forumuri academice care s-au ţinut în aceste zile la Chişinău, despre „pacea de la Bucureşti” s-a vorbit mai ales ca despre un început de rusificare şi deznaţionalizare a Basarabiei.
Prezentarea evenimentului de acum 200 de ani drept o dezmembrarea deliberata a unui neam unitar urmare a unui pact mişelesc este contestată vehement de tabăra adversă ce întruneşte politicieni, istorici şi fruntaşi ai vieţii publice. Istoricul Sergiu Nazaria, este de părere că redefinirea retroactiva a Păcii de la Bucureşti s-ar face din raţiuni politice şi nu în beneficiul adevărului istoric:
„Ceea ce a fost 200 de ani în urmă nu trebuie extrapolat asupra contemporanului. Acest lucru este antiştiinţific. Dacă e să examinăm din punctul de vedere al istorismului acel eveniment, atunci trebuie să menţionăm şi că veridicitatea acelui act nu a fost contestat de nimeni. Pe urmă, toate documentele ne vorbesc că oamenii atunci gândeau altfel. Ei voiau să intre sub oblăduirea Rusiei. Deci nu putem să apreciem acei oameni, ei aveau altă mentalitate.”
Politologul transnistrean Andrei Safonov, care a lansat astăzi la Chişinău o cercetare istorică în care evocă tratatul din 1812 ca unul progresist, crede că este contraproductiv să i se atribuie acestui eveniment conotaţie negativă, deoarece o asemenea optică nu are cum să faciliteze soluţionarea conflictului transnistrean:
„Orice atitudine proromânească care sună la Chişinău este percepută extrem de negativ la Tiraspol. Chiar şi un eveniment eminamente istoric este neapărat văzut acolo în context politic,” crede politologul de la Tiraspol.
