Europa Liberă: Dnă Romaniţa Iordache, de cinci ani monitorizaţi, în calitate de expertă, funcţionarea legislaţiei antidiscriminare în România şi pregătiţi rapoartele pe ţară pentru Comisia Europeană. Aţi expertizat şi proiectul de lege antidiscriminăre din R.Moldova şi vreau să vă întreb ce înseamnă pentru cetăţeni existenţa unei legi antidiscriminare?
Romaniţa Iordache: „Legea antidiscriminare este o lege pe care o adoptăm nu numai pentru aceia dintre noi care au ochi albaştri sau care au o dizabilitate, sunt romi sau au o altă religie decât majoritatea. Este o lege pe care o adoptăm, de fapt, pentru fiecare dintre noi. Pentru că felul în care înţelegem egalitatea şi felul în care reacţionăm la diversitate arată nivelul de civilitate al unei societăţi, este indicatorul bunăstării, al normalităţii, al stării de sănătate. Nu există o societate care să fie complet omogenă. Suntem diferiţi, suntem înalţi şi scunzi, femei şi bărbaţi, tineri şi bătrâni. Dacă nu respecţi demnitatea umană, degeaba vorbeşti despre orice alte drepturi. La baza drepturilor constituţionale, stă recunoaşterea persoanei. Dacă nu recunoaştem persoana, pe orice criterii, nu ajungem să avem un dialog şi atunci suntem înapoi, în universul lui Lock, în care omul este lup şi nu fiinţă socială. Dacă ne dorim să fim o societate europeană, trebuie să ne asumăm nişte lucruri simple, faptul că suntem diferiţi, faptul că trebuie să ne respectăm diferenţa. Nu trebuie să aruncăm cu pietre în omul pe care nu-l cunoaştem, ci să încercăm să vedem prin ce este el diferit, ce are de spus el în societate...”
Europa Liberă: În R.Moldova controversele referitoarea la proiectul legii antidiscriminare se rezumă la drepturile persoanelor homosexuale. România are o lege antidiscriminare de 12 ani. Cum s-a reuşit depăşirea unor situaţii controversate?
Romaniţa Iordache: „Pentru mine, de fapt, asta este foarte trist, pentru că urmăresc de 4-5 ani discuţiile din Republica Moldova şi mi se pare interesant de văzut cum evoluează în două societăţi atât de apropiate concepte similare. Şi mă surprinde focusul acesta pe orientarea sexuală, pentru că în Moldova sunt probleme mari legate de copiii instituţionalizaţi, de persoanele cu dizabilităţi, persoanele vârstnice şi probleme legate de discriminarea celor cu venituri mici. Şi atunci a transforma într-o uriaşă glumă senzaţională, şi a transfera focusul pe legea antidiscriminare numai pentru homosexuali, mi se pare o ţintă falsă. Da, legea antidiscriminare o să fie şi pentru homosexuali, pentru că şi ei fac parte din societatea moldovenească, aşa cum sunt parte din oricare altă societate din lume. A fost un moment când m-am întrebat dacă focusul acesta nejustificat pe homosexualitate nu e cumva doar o încercare de evitare a adoptării acestei legi, pentru că costurile sociale vor fi foarte mari. E perioadă de criză, în care populismul prinde. Una dintre temele populiste este şi cea homofobă sau cea naţionalistă. Într-o lume atât de diversă cum este societatea moldovenească ar fi inconştient să joci cartea naţionalistă şi să-i aduci pe ruşi împotriva moldovenilor, pe moldoveni împotriva găgăuzilor… Aşa că, până la urmă, homosexualii sunt o ţintă mult mai uşoară, sunt vulnerabili, nu sunt vizibili. E un rău pe care nu l-a văzut şi nimeni nu-l cunoaşte. E mult mai uşor să ataci tipul acesta de ţintă falsă. Nu cred că există vreun partid politic din R.Moldova care ar avea de pierdut de pe urma adoptării legii antidiscriminare. Comuniştii cred în egalitate în drepturi, deci ar trebui să fie primii care susţin principiul egalităţii în drepturi şi nediscriminare. Liberalii ţin de o familie în care respectarea demnităţii umane şi libertăţile individului sunt esenţiale şi sunt la baza programului politic, democraţii la fel, deci nu poţi funcţiona în afara acestor principii de bază care se aplică oricărei societăţi democratice. În România nu au existat reacţii de respingere la includerea orientării sexuale în lege, iar în ultimii ani există un număr constant de plângeri reale, şi asta ne indică faptul că a fost nevoie de includerea acestei prevederi în lege, altfel ei nu ar fi fost protejaţi. Protecţia trebuie să fie pentru toţi, indiferent dacă ne plac sau nu”.
Radio Europa Liberă: Ce ar însemna pentru Republica Moldova adoptarea legii antidiscriminare? Care ar putea fi marea problemă?
Romaniţa Iordache: „Eu nu văd o mare problemă acolo. În acel moment, mesajul politic transmis de autorităţile moldovene ar fi unul foarte clar. Noi suntem europeni, nu ni se mai poate spune că suntem exportatori de oameni care merg să culeagă căpşune şi cartofi. Avem acelaşi valori, stăm la aceeaşi masă, putem să discutăm ce se întâmplă cu cetăţenii moldoveni în Italia sau Spania, unde nu sunt trataţi cum trebuie. Altfel nu ai cum să-ţi aperi propriii cetăţeni. Sunt optimistă privitor la adoptarea legii. În acelaşi timp, dată fiind experienţa românească, eu sunt conştientă că greul legii însă va fi abia după adoptarea legii. Va fi treaba societăţii civile să ajute populaţia ca să înţeleagă legea, va fi treaba autorităţilor să pună în aplicare legea. O lege, care rămâne doar pe hârtie, e o lege inutilă”.
Europa Liberă: Ce trebuie să înveţe politicienii moldoveni din experienţa României, astfel încât să evite din start anumite greşeli, care ar putea să ducă la nefuncţionarea legii ulterior?
Romaniţa Iordache: „Direcţiile din legea moldovenească sunt similare celor din legea română. Proiectul de lege este unul cu o formulare coerentă, conformă standardelor europene. Temerea mea ţine de mecanismul instituţional care va pune în aplicare legea, care mi se pare că ridică unele probleme şi anume faptul că viitorul Consiliu naţional pentru combaterea discriminării va avea o singură persoană angajată cu normă deplină. În România sunt 9 membri ai consiliului, plus 60 de angajaţi. Nici măcar aparatul acesta impresionant nu este suficient. Tipul acesta de instituţie are un mandat foarte larg. Trebuie să facă analize, să urmărească priorităţile. Poate astăzi prioritatea sunt copiii cu dizabilităţi şi nu homosexualii. Consiliul trebuie să constate discriminarea şi să sancţioneze cazurile de discriminare. Instituţia mai are funcţii de analiză a legislaţiei şi de corelare. E foarte multă muncă. Recunosc că în primii ani românii au învăţat foarte mult din parteneriatele cu statele în care legislaţia antidiscriminare a existat de zeci de ani. După 12 ani, am ajuns la decizii în care segregarea este sancţionată cu 10 mii de euro, un caz de discriminare a unei persoane de orientare homosexuală este sancţionat cu 5 mii de euro, apoi cu 10 mii de euro. Proiectul de lege moldovenesc are nişte elemente formulate mult mai bine decât în legea românească. Eu sper că până la sfârşitul anului legea să fie adoptată. Pentru că, până la urmă, neadoptarea legii ne costă.”
