Eram la aeroportul internaţional Chişinău. Îl însoţeam pe un oaspete care trebuia să ia avionul. Un omulean între două vîrste înfăşura acolo bagajele cu un scotch mare. I-a oferit şi oaspetele meu un mic rucsac pe care omuleanul l-a învălătucit repede cu fîşie adezivă. Pentru munca asta deloc epuizantă lucrătorul ne-a cerut 40 de lei. Oaspetele meu i-a oferit o bancnotă de 50 de lei. Eu am aşteptat cîteva clipe zadarnic restul, apoi am renunţat la un semn al colegului meu care se grăbea.
Nu mi-a plăcut omuleanul cu fîşie adezivă din aeroport, o spun din capul locului. În primul rînd, ar fi fost normal ca preţul ăsta – 40 de lei pentru înfăşurarea unui mic rucsac – să fie indicat undeva pe un perete, pe un afiş, ca să ştie toată lumea care e tariful. Dar şi mai mult nu mi-a plăcut faptul că lucrătorul acela nu s-a grăbit să ne dea restul de 10 lei. El nu a schiţat nici un gest că vrea să ne dea restul. El şi-a luat suma dată peste plata cuvenită fără să ne spună barem un MULŢUMESC, fără să ne întrebe dacă vrem sau nu restul. Era ca şi cum cei 10 lei i se cuveneau pe bună dreptate. Admit că, la insitenţa noastră, omul ne-ar fi dat restul, dar să nu schiţezi un gest de mulţumire pentru bacşişul oferit mi se pare o lipsă de bun-simţ. Păi, pînă şi cerşetorii sînt mai recunoscători cînd li se dă nişte bănuţi.
În ţara asta, cea mai săracă ţară din Europa, o mulţime de indivizi – chelneri, vînzători, prestatori de servicii, - s-au dezvăţat să spună „mulţumesc” pentru bacşişul care li se oferă. Unii, fără să te întrebe, iau decizia că restul pe care trebuie să ţi-l dea e bacşiş. Mărturisesc că îmi repugnă starea asta de fapt, unde mai pui că nu sînt om foarte prosper şi chiar aş avea nevoie de restul care mi se cuvine.
Înţeleg că există nişte reguli nescrise, acelea care te fac să laşi bacşişuri în anumite localuri sau săli. Numai că absenţa unui gest de mulţumire începe încet-încet să mă supere. De aceea, eu unul nu mai am de gînd să ofer bacşişuri în Republica Moldova. O să cer restul care mi se cuvine pînă la ultimul bănuţ. Vînătorii de bacşişuri nu vor avea prea mult de suferit. Armada care îi ajută ani de zile rămîne la fel de mare şi de generoasă. Numai că eu nu mai vreau să fac parte din ea.
