Circa 45 de milioane de francezi au fost chemați duminică la urne pentru a alege viitorul președinte al țării și o proporție de aproximativ 80% dintre ei au dat curs dreptului de a exprima sufragiul. Potrivit cifrelor Ministerului de interne, după numărătoarea a 99% dintre voturi, cota de abținere s-a situat la 19,8%.
Rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale sugerează o Franță divizată și nu foarte sigură în opțiunile ei, pe primul loc alegătorii aducîndu-l pe François Hollande, candidatul Partidului Socialist, cu 28,6% din sufragii, urmat cu 27,08% de actualul președinte Nicolas Sarkozy.
Un punct și jumătate procentual distanță nu pare, la prima vedere, o diferență fundamentală între cei doi candidați ce se vor confrunta acum în al doilea tur de scrutin, decisiv, de la 6 mai. Dar proiecțiile sondajelor de opinie și capitalizarea voturilor divizate în primul tur între cei zece candidați, sugerează ineluctabil - exceptînd un eveniment de marcă pe parcursul următoarelor două săptămîni capabil să modifice datele problemei - că Nicolas Sarkozy va pierde alegerile.
54% din cei întrebați duminică seara au declarat că îl vor vota în al doilea tur pe Hollande și numai 46% pe Sarkozy. Voturile stîngii reunite se anunță mai compacte, însumînd circa 44%, iar raportarea anunțată a circa 60% din electoratul de extremă dreaptă al lui Marine Le Pen către Sarkozy, nu pare suficient, în opiniile comentatorilor, să-i aducă acestuia victoria sperată.
In ciuda unei retorici ce a impresionat în ultimele săptămîni de campanie, Jean-Luc Mélenchon, candidatul Partidului Stîngii, nu a obținut decît 11,13%, singurul său succes fiind, poate, de a devansa vocea rațiunii, pe François Bayrou, candidatul centrist (9,11% din sufragii).
Bayrou, care nu are ce să mai piardă și ai cărui susținători își vor împărți aproximativ egal voturile în turul al doilea între Hollande și Sarkozy, punea în discursul său de duminică seara, punctul pe „i”:
„Extrema dreaptă, la 20%, în Franța, în 2012, expune în ochii tuturor gravitatea crizei: criză a șomajului, criză economică, criză socială, criză morală. Și aceste crize se adună. Scorul nostru este sub orice așteptare, dar ceea ce am văzut și am diagnosticat ca stare reală a țării este mai impresionant ca niciodată. Răul francez este în fața noastră și se agravează...”
Cu totul altul a fost discursul învingătorului primului tur, un François Hollande sobru, jucînd pe sentimentele anti-sarkoziene și concentrat deja pe continuarea campaniei:
„Primul tur reprezintă o sancțiune pentru mandatul de cinci ani care se încheie și o dezavuare a candidatului ce părăsește scena. In discursul ultimelor luni el a făcut jocul extremei drepte. După acest prim tur, eu sînt candidatul Adunării pentru schimbare. Această adunare trebuie să fie cea mai largă posibilă și privește înainte de toate forțele de stînga și ecologiștii, al căror reprezentant sînt astăzi.”
Cu gîndul al cel de-al doilea tur de scrutin s-a prezentat și Nicolas Sarkozy în fața susținătorilor săi, la Paris:
„Vă rog să mă credeți, cîntăresc gravitatea celor petrecute și îmi cunosc datoria. Cele două săptămîni care urmează trebuie să permită fiecăruia dintre voi să facă o alegere cu claritate; totul trebuie dezbătut, fără ipocrizie, fără eschive, fără a se fofila. Din acest motiv, propun organizarea a trei dezbateri publice între candidații prezidențiali, referitoare la chestiunile economice și sociale, la chestiunile de societate și la cele internaționale.”
Aproape inutil de spus, François Hollande a respins imediat propunerea lui Sarkozy, apreciind-o ca o afacere de retorică, a unui candidat aflat pe calea ieșirii din cursă. Săptămînile ce urmează vor arăta dacă Hollande are și dreptate.
