O ştire care pe mine m-a întristat mult în aceste zile e aceea pe care ne-a comunicat-o Eliferie Haruţa, şeful întreprinderii municipale „Spaţii verzi”. Am aflat deci că spaţiile verzi din capitală sînt îngrijite numai de 300 de lucrători, deşi ar fi nevoie de 1850 de oameni! Întreprinderea e finanţată în proporţie de 25%, spune Eliferie Haruţa. Cineva ar putea să afirme că acesta nu e un motiv serios ca să fii pătruns de tristeţe, dar eu unul cred că avem de-a face cu un lucru grav, foarte grav. Şi o să încerc să mă explic.
Să constatăm mai întîi că, judecînd după declaraţii, guvernanţii şi edilii sînt nişte oameni îndrăgostiţi de natură, preocupaţi de ecologie. Ei participă, plini de entuziasm, la campanii de înverzire a plaiului, gen „Un arbore pentru dăinuirea noastră”, şi vorbesc cu însufleţire despre ram, iarba verde, susurul izvorului, mireasma florii şi cîntecul greierului.
Însă faptul că „Spaţiile verzi” din capitală nu au nici o jumătate din lucrătorii necesari mi se pare un semn clar că realitatea e într-o flagrantă contradicţie cu declaraţiile sensibilizatoare ale conducătorilor.
Mai departe. Pentru mine, simplul muritor dintr-un oraş năpădit de murdărie şi gaze de eşapament, nu majorarea salariilor parlamentarilor sau ale judecătorilor e indiciul care îmi arată că puterea ţine cont de mine, ci grija de spaţiile verzi. Eu, simplul muritor, pot să nu am toată viaţa treabă cu judecătorul. La fel, s-ar putea să trăiesc toată viaţa într-un stat condus ineficient de politicieni. Pe cînd, parcul e unul din puţinele locuri în care mă simt confortabil, dacă, fireşte, are cineva grijă de el.
Mi se pare de rîsul curcilor că un lucrător de la „Spaţii verzi” ia acum cel mult 2200 de lei, dacă munceşte peste normă. Un asemenea lucrător ar merita să aibă şi 5000, şi 7000 de lei. Asta chiar dacă nu s-ar majora salariile deputaţilor şi ale judecătorilor. Raţionamentul meu e simplu. În ţara în care trăim, lumea ea cu asalt politica şi juridica, nu întreprinderea „Spaţii verzi”. Şi dacă puţini sînt cei care îţi vor îngriji parcul pentru un salariu mic-insultător, spre politică şi juridică se vor îndrepta mereu cohorte de concetăţeni de-ai noştri, indiferent de mărimea salariului. Asta e situaţia. O ştie toată lumea.
Există, fireşte, şi povestea hoardelor iresponsabile şi petrecăreţe care murdăresc spaţiile verzi. Numai că şi atotputernicia lor tot de dezinteresul conducătorilor e alimentată.
