Linkuri accesibilitate

Roma în Moldova: o comunitate între prejudecăți și dinamism


Nicolae Rădiță: „specific comunității romilor este că se confruntă cu discriminarea”.


Of romilor, of flăcăilor! / Am întâlnit şi romi fericiţi…” Cuvinte de imn al romilor de pretutindeni… Dar cât de fericiţi sau ce motive de nefericire au romii din Republica Moldova? Vom discuta în această dimineaţă cu dl Nicolae Rădiţă, preşedintele Centrului Naţional al Romilor.

Europa Liberă: E şi un prilej mai formal al convorbirii noastre, duminică a fost Ziua Internaţională a Romilor, dar ne-am dori să trecem oarecum dincolo de aspectul mai festiv al evenimentului şi să discutăm un pic despre modul în care vedeţi dumneavoastră preocupările şi problemele de acum ale comunitatea romă, parte a societăţii moldoveneşti. În general, comunitatea romilor pare să aibă două imagini care contrastează şi care sunt stigmatizate deopotrivă: foarte săracă şi cu multe îndeletniciri dubioase şi alta, de exces al bogăţiei; Schinoasa din Călăraşi, de exemplu, şi Soroca… S-a mai redus din aceste extreme sau se menţin?

Nicolae Rădiţă: „Eu cred că de aceste două lucruri nu o să scăpăm, pentru că oricum aceasta este specific oricărei comunităţi, ceea ce ţine de aspectul bogăţiei şi cel al sărăciei. Deci, tot timpul au existat şi există aceste interpretări. E mai specific comunităţilor romilor, pentru că este o comunitate diferită şi există o atare percepţie pentru faptul că nu este cunoscută şi mie mi se pare că această percepţie are mai mult o conotaţie negativă decât una pozitivă.”

Europa Liberă: Tocmai de aceea spuneam că această percepţie este una de stigmatizare oarecum sau de proastă cunoaştere. Aţi fost citat chiar duminică spunând că societatea este în fond solidară cu comunitatea romă, dar că - aţi spus Dvs. - „nu avem şi susţinerea autorităţilor în lupta cu fenomenul discriminării”. Ce aţi avut în vedere, de fapt?

Nicolae Rădiţă:
„Eu aş fi mai exact dacă aş spune că ceea ce este specific comunităţii romilor spre exemplu atunci când vine vorba despre aplicarea unui tratament egal este că ei se confruntă în primul rând cu fenomenul discriminării. Fenomenul discriminării este un fenomen social în primul rând şi aş zice că oricine ar putea fi supus unui astfel de tratament, dar este specific comunităţii romilor. Pentru că există o imagine negativă despre romi.

Doi: persistenţa prejudecăţilor care, ca atare, sunt realizate în practică; şi din toate acestea reiese că comunitatea romilor se confruntă cu probleme cum ar fi gradul înalt de analfabetizare, lipsa locurilor de muncă. Din toate acestea rezultă faptul că această comunitate nu are reprezentativitate la nivel politic. Pentru că lipsa de reprezentativitate duce la aceea că nu există interes în a se implica în problemele romilor şi în acelaşi timp a soluţiona problemele romilor.”

Europa Liberă: A existat un „Plan de acţiuni pentru susţinerea romilor din Republica Moldova pentru anii 2007 - 2010”. În linii mari, cu ce s-a soldat acest plan şi ce i-a urmat din punct de vedere programatic, ca să spunem, aşa?

Nicolae Rădiţă:
„Planul din 2007-2010 a fost un plan care aş spune eu cvasi a eşuat. Pentru că oricare strategie nu ar fi adoptată de guvern, ea trebuie să aibă acoperire financiară. Acest document nu a avut acoperire financiară.

În 2010, la declaraţia prim-ministrului a fost iniţiată elaborarea unui nou plan pentru integrarea romilor. Cu toate că în 2010 a fost adoptat un plan, au existat nemulţumiri din partea comunităţii romilor, care au fost exprimate la început, ulterior s-a alăturat şi suportul organizaţiilor internaţionale, cum ar fi Consiliul Europei, ONU, chiar şi Comisia Europeană, pentru că din criticile expuse a fost clar că trebuie să existe mai mult angajament ceea ce ţine de acoperirea financiară, existenţa unui mecanism de monitorizare, plus măsuri ce ţin de bunele practici la nivel internaţional, cum ar fi includerea de mediatori comunitari, şi în ianuarie 2012 a fost îmbunătăţit acest plan cu aceste amendamente şi iată că astăzi avem un plan şi urmează să vedem cum va fi implementat.”

Europa Liberă: Este firesc să se aştepte mai mult de la stat pentru ameliorarea - acolo unde este nevoie - a stării de lucruri în cadrul comunităţii romilor. Ce poate însă comunitatea însăşi pentru a îndrepta lucrurile acolo unde statul nu poate sau, eventual, nu se pricepe sau nu doreşte să ajungă?

Nicolae Rădiţă:
„Aveţi perfectă dreptate, dar este foarte dificil. Deci, este nevoie de lucrat la mentalitate, din punct de vedere a ceea ce ţine de exemplu a încrederii, sau lipsa încrederii care este în ziua de astăzi. Şi nu doar a romilor – în general toată societatea a pierdut încrederea în instituţiile statului, precum şi în toate celelalte care vin în serviciul publicului, însă romii în special pentru că de fapt ei, fiind supuşi unui astfel de tratament discriminatoriu, fiind ignoraţi, puşi la capătul societăţii, şi pentru mine în special ar fi important ca romii să-şi schimbe mentalitatea, să-şi schimbe atitudinea faţă de stat, să se implice ei înşişi în rezolvarea problemelor, adică să nu aştepte suportul de la stat pentru că statul nu este ceva care o să facă totul pentru ei.

Deci asta înseamnă, spre exemplu, dacă la ziua de astăzi vorbim despre educaţie, deci ei singuri ar trebui să-şi dea copii la şcoală. Şi există astăzi o problemă de acest fel pentru că majoritatea romilor nu-şi dau copii la şcoală. Migraţia este un alt exemplu. Odată cu migraţia, ceea ce afectează educaţia, pentru că dacă ei migrează, iau şi copii cu ei.”

Europa Liberă: Un raport mai vechi, de acum câţiva ani arată că peste 80 la sută dintre gospodăriile romilor nu beneficiază de condiţii elementare de trai cum ar fi apa potabilă, toaleta, baia sau canalizarea. Vreo schimbare în acest sens?

Nicolae Rădiţă:
„Eu aş spune că aceste schimbări nu trebuie să le aşteptăm sau să le vedem imediat. Pentru că ceea ce ţine de infrastructură, este imposibil să fie rezolvate în 2-3 ani. Să zicem, în majoritatea comunităţilor de romi nu există şcoală. Ele există în localităţile vecine, iar ca să se ducă la şcoală aceşti copii trebuie să parcurgă un drum de 3,4 km., deci vă închipuiţi ce înseamnă asta…”

Europa Liberă: Da, a propos, de ce? Care este explicaţia că nu sunt şcoli?

Nicolae Rădiţă:
„E legat cu politica din timpul sovietic. Prin anii ʼ70 era aşa o politică numită „de perspectivă” a comunităţilor. Deci, majoritatea comunităţilor de romi sunt mai mici, în jur de 300, 400, 500, 1000 de oameni. Şi atunci când ei evaluau capacitatea de perspectivă a acestei comunităţi, ei declarau că este comunitate de perspectivă sau nu este. Şi dacă era o comunitate de perspectivă, se construia şcoală, drumuri, toate instituţiile necesare. În astfel de localităţi, ele fiind de regulă la margine şi fiind cu număr redus de populaţie, ele erau declarate fără perspectivă. De aceea avem astăzi localităţi de genul acesta, exemplu Schinoasa, unde nu există nici drum, nici şcoală, nici magazin, nici punct medical. Deci, este rezultatul unei politici anterioare…”

Europa Liberă: Politici continuate în mare măsură şi acum, după cum se vede. Şomajul care, şi fără date statistice, pare mult mai crunt în mediul romilor. Aveţi vreun exemplu de proiect sau abordare, inclusiv din partea statului, care să remedieze acest fenomen?

Nicolae Rădiţă:
„Eu sincer să vă spun nu cunosc. Cunosc că majoritatea romilor sunt dependenţi la ziua de astăzi de suport social, iar cei care sunt apţi de muncă încearcă să se angajeze prin oficiile de angajare. Însă există o altă problemă: ceea ce ţine de profesii. Pentru că majoritatea romilor, neavând şcoală, nu dispun de o anumită profesie. Sunt profesiile cele mai simple, spre exemplu prăşitul pe deal sau nişte profesii pentru care nu trebuie multe cunoştinţe.

Acele profesii care sunt oferite de oficiile de angajare nu sunt adecvate, nu sunt ceea ce romii ar putea face. Şi aceste oficii de fapt nici nu creează acele condiţii ca ei să se reorienteze, să se reprofileze, să creeze cursuri educaţionale adecvate pentru romii din aceste localităţi, ca ei să-şi poată găsi de lucru.

Pe de altă parte există această problemă de stigmă, de prejudecată, experienţă negativă, unde angajatorii nu vor să-şi ia romi, pentru că primul lucru care le vine în cap este că romii fură, iar un businessman nu are de gând să-şi piardă venitul, el trebuie să câştige. De aceea mai puţin ar dori să-şi ia romi la lucru. Pe de altă parte există o altă stigmă care există este că ei sunt leneşi. Şi multe, multe alte lucruri cu care se asociază romii şi care se perpetuează.”

Europa Liberă: Ce vă bucură totuşi, în sensul de schimbare în ceea ce priveşte comunitate romilor din Republica Moldova, un lucru-două ca să înţelegem că totuşi lucrurile nu au rămas în secolul trecut dintr-un anumit punct de vedere?

Nicolae Rădiţă:
„Mă bucură foarte mult că la ziua de astăzi există o deschidere, o dorinţă a politicului de a se implica în problemă. Am observat cu adoptarea acestui plan care a venit cu o nouă structură şi aşa mai departe, deci există o dorinţă şi vom vedea ulterior cum se va lucra pentru că aici este important de a asigura continuitate.

Doi: mă bucură faptul că dacă în anii anteriori vedeam foarte puţini romi care dispuneau de studii superioare, astăzi deja există o clasă intelectuală mult mai mare, deci există mai mulţi tineri care deja încearcă să facă studii superioare, merg la foarte diferite profesii, chiar dacă majoritatea vor medicină şi limbi străine.

Şi aş mai spune că mă bucură că există mai multă informaţie la ziua de azi, despre romi, despre problemele lor se vorbeşte mai mult, ceea ce anterior nu era posibil. Deci, sunt lucruri pozitive şi cred că poate se va reuşi totuşi aceste lucruri să fie schimbate mai departe.”

Europa Liberă: Dle Rădiţă, vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG