Televiziunea NIT a spus astăzi că nu mai poate emite prin eter, la o zi după decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului de a-i retrage licența de emisie. Consiliul a acuzat televiziunea de promovarea intereselor opoziției comuniste, chemări la tulburări sociale, ură interetnică și de neglijarea multiplelor avertizări de până acum. Relația presei cu politica este tema Dicționarului European de astăzi pregătit de la Chișinău de Liliana Barbăroșie și de la Bruxelles de Dan Alexe.
Înainte vreme presa era automat de partid, iar ideea neutralitatii presei nu s-a impus decit recent. Chiar si astazi, publicatiile serioase si neutre pot avea o eticheta generica, precum „ziar de stanga“, cum sint Libération in Franta si The Guardian in Anglia, sau „ziar de dreapta“, cum sint Le Figaro in Franta, sau The Times in Anglia. Sigur, asta nu inseamna ca acele publicatii vor sprijini neaparat un partid, insa nimeni nu gaseste surprinzator in Franta ca Libération sa scrie mai degraba favorabil despre partidul socialist, iar Figaro sa aiba momente de tandrete pentru Sarkozy. Cel putin jocurile sint clare.
Si, tot asa, exista si ziare care apartin in mod deschis unui partid si care nu vor scrie decit urmand linia ideologica a partidului respectiv, cum e, tot in Franta, longeviva publicatie L’Humanité, care pina nu demult a apartinut Partidului Comunist, care pina la caderea comunismului era subventionat in parte de la Moscova, dar care, in mod ironic, e posedat astazi in parte de catre trustul Bouygues, unul din cele mai mari simboluri ale capitalismului modern.
In alte tari pana in in jurul anului 2000 chiar si radiourile si televiziunile publice erau structural politizate. In Belgia, de pilda, ierarhia televiziunii de stat, atat in partea francofona cit si in cea flamanda, a fost, vreme de decenii, controlata de partidul socialist. In Italia, pana la aparitia fenomenului Berlusconi care a maturat totul in peisajul audiovizual, principalele canale de televiziune publice erau impartite, printr-un acord tacit, intre partide, si, in consecinta, erau politizate. Astfel, orice spectator stia ca Rai Uno apartinea dreptei crestin-democrate, Rai Due Socialistilor, in vreme ce Rai Tre era controlat de comunisti.
Toate acestea au fost posibile intrucat Uniunea Europeana nu a avut niciodata o legislatie care sa impuna pluralismul in presa. Abia in 2007 a aparut o propunere de reglementare a situatiei la nivel european. Europa poate intervini insa doar in situatii, precum in Ungaria, unde exista un risc de restrangere a libertatii presei in general, dar nu dispune de niciun fundament juridic pentru ca sa poata interveni in cazul controlului ideologic al unui partid anume asupra unui ziar sau post de televiziune intr-una sau alta din tarile Uniunii, si cu atat mai putin in tari care nu sint membre.
--------------
La capătul unei suite de sancţiuni aplicate de autoritatea de reglementare din audiovizual, postul de televiziune NIT a rămas ieri fără licenţă, aceasta fiindu-i retrasă pentru faptul de a nu fi respectat pluralismul de opinii în buletinele informative.
Sancţiunea dictată de membrii CCA este ultima pedeapsă ce poate fi aplicată unei instituţii TV pentru nerespectarea legislaţiei în domeniul audiovizualului şi, aşa cum afirmă autoritatea de reglementare, a intervenit după ce radiodifuzorul a neglijat toate sancţiunile anterioare mai uşoare.
„Orice post de televiziune este obligat să respecte pluralismul de opinie, echidistanţa, echilibrul. NIT-ul a avut 25 de sancţiuni pentru nerespectarea acestor principii. CCA le-a acordat şanse nenumărate pentru ca ei să revină în legalitate”, ne-a spus Marian Pocaznoi, şeful autorităţii din audiovizual.
Rămas mai întâi fără licenţă, iar de astăzi şi fără posibilitatea de a emite, NIT-ul a atacat CCA-ul în judecată, iar Partidul Comuniştilor (cu care este identificat acest post TV) a şi început să-şi mobilizeze simpatizanţii la proteste stradale împotriva deciziei pe care atât NIT-ul, cât şi opoziţia au numit-o „politică”.
Marea majoritate a experţilor media, cu care am discutat despre semnificaţia şi consecinţele închiderii NIT-ului aprobă însă decizia CCA-ului, chiar dacă admit că aceasta ar fi putut fi influenţată politic Iată raţiunile directorului de la Asociaţia Presei Independente, Petru Macovei:
„Dacă eu aş fi fost membru al CCA, aş fi aplicat sancţiuni mai dure faţă de acest post de televiziune mulţi ani în urmă. Ştirile de la NIT nu sunt de fapt ştiri, ci nişte comentarii. Este un fel de „atac la creier”, un fel de „zombare” a cetăţenilor prin evenimente truncate. Plus că eu nu cred că odată cu închiderea NIT vocea opoziţiei în Republica Moldova va dispărea. Pentru că la foarte multe posturi există vocea opoziţiei, dar în schimb nu există propagandă. Asta este cel mai bun lucru care se va întîmpla de acum încolo. Nu va exista propagandă.”
Pentru Vlad Ţurcanu, în trecut membru al CCA, decizia acestei instituţii este acoperită legal, dar totuşi disproporţionată:
„În ştirile de la NIT am văzut orice numai nu ştiri, care trebuie să fie realizate din cel puţin 2 surse. CCA a calificat foarte exact acest gen de jurnalism – jurnalism partizan, de partid. Eu nu cred că în republica Moldova mai putem tolera o televiziune de partid. Dar cred totuşi că este o sancţiune disproporţionată, foarte dură şi-mi voi schimba părerea doar în funcţie de comportamentul CCA de acum încolo, pentru că prevederile legale trebuie aplicate uniform, nu numai în raport cu un post care se identifică cu opoziţia.”
Angela Aramă, ex-deputată în Parlamentul Republicii Moldova care a participat la elaborarea actualei legislaţii audiovizuale, spune însă că nu are ce-i reproşa CCA-ului în legătură cu decizia emisă cu o zi în urmă:
„Faptul că NIT-ul a rămas fără licenţă nu constituie un motiv de bucurie pentru mine – este grav când un post tv este închis. Dar avem o situaţie concretă cu acest post – spre deosebire de presa scrisă, tv are un impact colosal la formarea opiniei publice. De aceea nu putem lăsa posturile TV să-şi presteze serviciile anarhic, cultivând un soi de agresiune în societate. Nu există vreo televiziune care să fi făcut o propagandă atât de dură ca NIT”.
Printre vocile care au dezaprobat închiderea NIT-ului una mai distinctă este cea a cercetătorului la Consiliul European pentru Relaţii Externe, Nicu Popescu. Fără a apăra NIT-ul, pe care-l numeşte „scârbă mediatică”, analistul sugerează pe blogul său că această decizie ar putea crea un precedent periculos într-un stat care rămâne corupt si foarte vulnerabil în faţa reflexelor autoritare ale vreunui lider actual sau viitor.
Înainte vreme presa era automat de partid, iar ideea neutralitatii presei nu s-a impus decit recent. Chiar si astazi, publicatiile serioase si neutre pot avea o eticheta generica, precum „ziar de stanga“, cum sint Libération in Franta si The Guardian in Anglia, sau „ziar de dreapta“, cum sint Le Figaro in Franta, sau The Times in Anglia. Sigur, asta nu inseamna ca acele publicatii vor sprijini neaparat un partid, insa nimeni nu gaseste surprinzator in Franta ca Libération sa scrie mai degraba favorabil despre partidul socialist, iar Figaro sa aiba momente de tandrete pentru Sarkozy. Cel putin jocurile sint clare.
Si, tot asa, exista si ziare care apartin in mod deschis unui partid si care nu vor scrie decit urmand linia ideologica a partidului respectiv, cum e, tot in Franta, longeviva publicatie L’Humanité, care pina nu demult a apartinut Partidului Comunist, care pina la caderea comunismului era subventionat in parte de la Moscova, dar care, in mod ironic, e posedat astazi in parte de catre trustul Bouygues, unul din cele mai mari simboluri ale capitalismului modern.
In alte tari pana in in jurul anului 2000 chiar si radiourile si televiziunile publice erau structural politizate. In Belgia, de pilda, ierarhia televiziunii de stat, atat in partea francofona cit si in cea flamanda, a fost, vreme de decenii, controlata de partidul socialist. In Italia, pana la aparitia fenomenului Berlusconi care a maturat totul in peisajul audiovizual, principalele canale de televiziune publice erau impartite, printr-un acord tacit, intre partide, si, in consecinta, erau politizate. Astfel, orice spectator stia ca Rai Uno apartinea dreptei crestin-democrate, Rai Due Socialistilor, in vreme ce Rai Tre era controlat de comunisti.
Toate acestea au fost posibile intrucat Uniunea Europeana nu a avut niciodata o legislatie care sa impuna pluralismul in presa. Abia in 2007 a aparut o propunere de reglementare a situatiei la nivel european. Europa poate intervini insa doar in situatii, precum in Ungaria, unde exista un risc de restrangere a libertatii presei in general, dar nu dispune de niciun fundament juridic pentru ca sa poata interveni in cazul controlului ideologic al unui partid anume asupra unui ziar sau post de televiziune intr-una sau alta din tarile Uniunii, si cu atat mai putin in tari care nu sint membre.
--------------
La capătul unei suite de sancţiuni aplicate de autoritatea de reglementare din audiovizual, postul de televiziune NIT a rămas ieri fără licenţă, aceasta fiindu-i retrasă pentru faptul de a nu fi respectat pluralismul de opinii în buletinele informative.
Sancţiunea dictată de membrii CCA este ultima pedeapsă ce poate fi aplicată unei instituţii TV pentru nerespectarea legislaţiei în domeniul audiovizualului şi, aşa cum afirmă autoritatea de reglementare, a intervenit după ce radiodifuzorul a neglijat toate sancţiunile anterioare mai uşoare.
„Orice post de televiziune este obligat să respecte pluralismul de opinie, echidistanţa, echilibrul. NIT-ul a avut 25 de sancţiuni pentru nerespectarea acestor principii. CCA le-a acordat şanse nenumărate pentru ca ei să revină în legalitate”, ne-a spus Marian Pocaznoi, şeful autorităţii din audiovizual.
Rămas mai întâi fără licenţă, iar de astăzi şi fără posibilitatea de a emite, NIT-ul a atacat CCA-ul în judecată, iar Partidul Comuniştilor (cu care este identificat acest post TV) a şi început să-şi mobilizeze simpatizanţii la proteste stradale împotriva deciziei pe care atât NIT-ul, cât şi opoziţia au numit-o „politică”.
Marea majoritate a experţilor media, cu care am discutat despre semnificaţia şi consecinţele închiderii NIT-ului aprobă însă decizia CCA-ului, chiar dacă admit că aceasta ar fi putut fi influenţată politic Iată raţiunile directorului de la Asociaţia Presei Independente, Petru Macovei:
„Dacă eu aş fi fost membru al CCA, aş fi aplicat sancţiuni mai dure faţă de acest post de televiziune mulţi ani în urmă. Ştirile de la NIT nu sunt de fapt ştiri, ci nişte comentarii. Este un fel de „atac la creier”, un fel de „zombare” a cetăţenilor prin evenimente truncate. Plus că eu nu cred că odată cu închiderea NIT vocea opoziţiei în Republica Moldova va dispărea. Pentru că la foarte multe posturi există vocea opoziţiei, dar în schimb nu există propagandă. Asta este cel mai bun lucru care se va întîmpla de acum încolo. Nu va exista propagandă.”
Pentru Vlad Ţurcanu, în trecut membru al CCA, decizia acestei instituţii este acoperită legal, dar totuşi disproporţionată:
„În ştirile de la NIT am văzut orice numai nu ştiri, care trebuie să fie realizate din cel puţin 2 surse. CCA a calificat foarte exact acest gen de jurnalism – jurnalism partizan, de partid. Eu nu cred că în republica Moldova mai putem tolera o televiziune de partid. Dar cred totuşi că este o sancţiune disproporţionată, foarte dură şi-mi voi schimba părerea doar în funcţie de comportamentul CCA de acum încolo, pentru că prevederile legale trebuie aplicate uniform, nu numai în raport cu un post care se identifică cu opoziţia.”
Angela Aramă, ex-deputată în Parlamentul Republicii Moldova care a participat la elaborarea actualei legislaţii audiovizuale, spune însă că nu are ce-i reproşa CCA-ului în legătură cu decizia emisă cu o zi în urmă:
„Faptul că NIT-ul a rămas fără licenţă nu constituie un motiv de bucurie pentru mine – este grav când un post tv este închis. Dar avem o situaţie concretă cu acest post – spre deosebire de presa scrisă, tv are un impact colosal la formarea opiniei publice. De aceea nu putem lăsa posturile TV să-şi presteze serviciile anarhic, cultivând un soi de agresiune în societate. Nu există vreo televiziune care să fi făcut o propagandă atât de dură ca NIT”.
Printre vocile care au dezaprobat închiderea NIT-ului una mai distinctă este cea a cercetătorului la Consiliul European pentru Relaţii Externe, Nicu Popescu. Fără a apăra NIT-ul, pe care-l numeşte „scârbă mediatică”, analistul sugerează pe blogul său că această decizie ar putea crea un precedent periculos într-un stat care rămâne corupt si foarte vulnerabil în faţa reflexelor autoritare ale vreunui lider actual sau viitor.
