In Egipt, decizia miscarii Fratia Musulmana de a prezenta un candidat la alegerile prezidentiale a luat prin surprindere opinia publica. Care sint reactiile in Statele Unite? Corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.
In Statele Unite, intreg procesul cunoscut sub denumirea de „primavara araba” a luat prin surprindere, la vremea respectiva, in conditiile in care fostul presedinte al Egiptului, Hosni Mubarak era un aliat de nadejde in regiune. Carti aparute de curind dau la iveala ca, in ciuda ezitarilor unor colaboratori apropiati, presedintele Obama a decis atunci sa incurajeze eforturile celor care se pronuntau in Egipt pentru democratie.
Dupa caderea lui Mubarak, armata - din care fostul lider facuse si el parte - a preluat controlul, gestionind tranzitia. La alegerile parlamentare, victoria a apartinut miscarii islamiste, considerate acum relativ moderate, Fratia Musulmana, care a suferit ani de persecutie in timpul regimului Mubarak.
Fratia a anuntat initial ca nu va prezenta candidat la prezidentiale, dar acum s-a razgindit, candidatul fiind Khairat el-Shater. De aici si temerea ca cei doi centrii de putere din tara - Fratia Musulmana si armata - ar putea constitui un nucleu de putere dur, similar partidului unic de care egiptenii credeau ca au scapat in urma primavarii arabe.
Fratia are aproape 50% din locurile in Parlament, controleaza camera care va redacta noua Constitutie si acum are prima sansa si la presedintie, la alegerile programate la sfirsitul lui martie. Criticii noului regim se tem de intarirea influentei acestei grupari islamiste, care, treptat ar putea introduce mai mult religia in spatiul public.
Liderii Fratiei explica ca decizia fost luata dupa constatarea ca Parlamentul are puteri limitate si ca doar presedintia poate asigura aplicarea politicilor sale. Public, armata critica Fratia Musulmana, spunind ca este insetata de putere. Dar Steven Cook de la Consiliul pentru Relatii Externe crede ca un compromis tactic intre Fratie si armata e plauzibil. „Nu exista prea multa incredere intre cele doua dar ambele sint dispuse sa incheie intelegeri pentru avantaje politice, pe termen scurt”.
Armata doreste sa-si mentina privilegiile in special economice. Or El-Shater este versat in lumea afacerilor si, la fel ca si politicieni de pe vremea lui Mubarak, potential dispus sa faca concesii armatei. In Israel si Statele Unite vestea nominalizarii lui el-Shater nu a fost intimpinata cu ingrijorare. Membrii ai Congresului s-au intilnit cu acesta si au plecat cu o impresie relativ buna, in timp ce vice-premierului israelian a declarat ca pacea cu Israelul este in interesul oricarui lider egiptean.
