Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă. În ediţia de astăzi:
20 de ani de la izbucnirea conflictului militar de pe Nistru. Ce scrie în cărțile de istorie la Chișinău și la Tiraspol? Şi cât de mult s-au îndepărtat ori s-au apropiat părţile de o soluţie?
Mai întâi, buletinul de ştiri cu principalele evenimente ale săptămânii trecute:
***
În Rusia au avut loc alegeri prezidenţiale. Favoritul scrutinului din 4 martie a fost premierul Vladimir Putin, care a mai avut două mandate. Pentru alegerile ruse în Moldova au fost deschise o secţie de vot la ambasada rusă, două urne mobile au circulat la Bălţi şi Cahul, iar în regiunea transnistreană au funcţionat 24 de secţii de votare. În ajunul scrutinului, noul şef al administraţiei Evgheni Şevciuk a îndemnat alegătorii să-şi dea votul pentru Vladimir Putin. Totodată, Şevciuk şi-a exprimat nedumerirea faţă de protestul Chişinăului, care a condamnat decizia Moscovei de a deschide secţii de vot în Transnistria fără acordul său. Moldova s-a oferit să deschidă secţii de vot de-a lungul Nistrului, în localităţile aflate sub jurisdicţia sa, însă Moscova a ignorat această propunere.
Președinția irlandeză a OSCE spune că la Dublin delegațiile Chișinăului și Tiraspolului au căzut de acord ca negocierile în format 5+2 să aibă loc periodic, și să participe la o nouă rundă la Viena în a doua jumătate a lunii aprilie. Anunțul a fost făcut de vicepremierul Irlandei, Eamon Gilmore. Într-o declarație de presă el a spus că dorința celor două părți de a rămâne în contact este „un progres”. Gilmore a mai spus că odată ce se stabilește felul cum se vor ține negocierile, în viitor se vor putea discuta „chestiuni mai substanțiale”. „Locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului merită aceasta”, a spus Gilmore.
Într-un interviu pentru Europa Liberă, vicepremierul moldovean pentru reintegrare Eugen Carpov a apreciat discuţiile de la Dublin drept un pas înainte pe calea reglementării:
Eugen Carpov: „A fost o discuţie bună. Eu zic că rezultatele reprezintă o mişcare înainte. Am depus cu toţii eforturi ca să nu ne blocăm pe elemente care ne-ar dezbina. Am încercat să identificăm punctele care ne apropie, astfel ca să ne asigurăm de o mişcare pozitivă înainte. Evident că discuţiile mai dificile urmează, pentru că sunt foarte multe subiecte care trebuie abordate şi sunt sensibile şi trebuie să se găsească soluţii pentru ele.”
La Tiraspol, liderul transnistrean Evgheni Şevciuk a spus că negocierile de la Dublin ar fi fost periclitate de ceea ce el a numit chestiuni de procedură. El şi-a exprimare regretul că Chişinăul nu acceptă principiul egalităţii părţilor.
Ambasadorul american la Chișinău William Moser a spus într-un interviu la Radio Moldova că Statele Unite ajută Moldova să devină o țară europeană „sigură, stabilă și prosperă”, și s-a declarat impresionat de progresul înregistrat Moldovei în eforturile de integrare europeană. Cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre Washington şi Chişinău, ambasadorul Moser a spus că între reformele interne încurajate de Statele Unite se află îmbunătățirea actului de justiție și protejarea minorităților prin legea împotriva discriminări. Diplomatul american a mai spus că noile autorități transnistrene „au primit foarte bine” inițiativa Ambasadei americane de deschide o reprezentanță a Statelor Unite la Tiraspol pentru popularizarea culturii americane. Moser a adăugat că are motive să creadă că atmosfera între oficialitățile de la Chișinău și cele de la Tiraspol permite „găsirea unor soluții comune la problemele comune”. În interviul acordat postului național de radio de la Chișinău, care a coincis cu reluarea la Dublin a negocierilor pentru rezolvarea crizei transnistrene în formatul 5+2, ambasadorul Statelor Unite a spus că autoritățile moldovene pot găsi o soluție pentru reunificarea Moldovei împreună cu partenerii internaționali.
Comisarul European pentru comerţ Karel de Gucht a declarat la Chişinău, că acordul de liber schimb cu Republica Moldova va fi semnat până în septembrie 2013. De Gucht a făcut această declarative la o conferinţă de presă ţinută cu premierul Vlad Filat. Comisarul s-a aflat Chişinău pentru a pregăti lansarea primei runde de negocieri asupra acordului de liber schimb, care va avea loc în perioada 18-23 martie la Chișinău.
La Iaşi a avut loc sâmbătă prima şedinţă în comun a guvernelor din România şi Republica Moldova la care s-au semnat o serie de acorduri bilaterale, inclusiv unul privind asistenţa pe care România o poate acorda Moldovei în eforturile de integrare europeană. Într-un interviu acordat Europei Libere, ministrul de externe Cristian Diaconescu a asigurat că pe de altă parte, eventuala primire a României în spaţiul Schengen nu va crea noi obstacole birocratice pentru moldovenii care vor să călătorească în România.
Preşedintele georgian Mihail Saakaşvili a declarat că nu poate accepta oferta Rusiei de restabilire a relaţiilor diplomatice, înainte ca Moscova să recunoască oficial că Abhazia şi Osetia de Sud fac parte din Georgia. Oferta Rusiei venit după ce preşedintele georgian a declarat că va fi ridicată obligativitatea vizei pentru cetăţenii ruşi. Relaţiile dintre cele două ţări au fost rupte în 2008, după scurtul război din Osetia de Sud.
***
Europa Liberă: Pe ambele maluri ale Nistrului, pe 2 martie, s-a marcat împlinirea a două decenii de la izbucnirea conflictului militar din 1992. Separat, au fost comemorate victimele și omagiați combatanții rămași în viață. Ce au putut învăța la școală copiii născuți de atunci pe cele două maluri ale Nistrului despre războiul din primăvara lui 1992 și consecințele lui? Alla Ceapai a consultat câteva titluri din literatura didactică apărută în ultimii 20 de ani la Chișinău și Tiraspol:
Memorialul "Maica îndurerată", Chişinău
O informaţie similară este predată şi studenţilor la Universităţile de la Chişinău, războiul de pe Nistru fiind studiat în cadrul cursurilor de istorie contemporană, de conflictologie sau politologie.
Iată ce scrie într-un manual de politologie coordonat de mai mulţi profesori ai facultăţii de relaţii internaţionale, ştiinţe politice şi administrative de la Universitatea de Stat: „Soluţionarea conflictului încă nu pare sigură. După respingerea ideii de federalizare, Chişinăul vorbeşte despre reintegrarea raioanelor din stânga Nistrului, iar Tiraspolul insistă asupra independenţei”.
Autorul unei teze de doctor pe problematica conflictului transnistrean, politologul Nicolae Ţveatcov, spune că, în lipsa unei poziţii unificate a istoricilor şi politologilor asupra evenimentelor războiului de la Nistru, rămâne la discreţia fiecărui profesor cum predă studenţilor istoria acestui conflict:
„Totuşi noi suntem cointeresaţi să ne reintegrăm şi orice stabilire a aşa-numitului adevăr este foarte periculoasă pentru noi, deoarece în acest caz noi luăm o anumită poziţie şi ne punem singuri ca prizonierii acestei poziţii. Avem nişte teze faţă de conflict care totuşi dau o analiză imparţială fără învinuiri maximaliste că iată ei sunt de vină, dar noi suntem buni, ei au declanşat totul, dar noi doar ne-am apărat interesele. Se vorbeşte despre un conflict de interese, conflict de putere, de zone de influenţă.”
Studiind mai multe izvoare didactice, Nicolae Ţveatcov spune că în cărţile de istorie apărute la Tiraspol acest război este numit „Războiul pentru apărarea independenţei”. Această informaţie am găsit-o în volumul intitulat „Enciclopedia Republicii Nistrene Moldoveneşti”: „2 martie - al patrulea atac armat a Moldovei asupra raionului Dubăsari, începutul agresiunii militare masive asupra Transnistriei. Atacul forţelor armate ale Republicii Moldova asupra unităţii militare din satul Cocieri.”
Această informaţie conţinută şi în manualele de istorie este predată elevilor şi studenţilor din stânga Nistrului, spune profesoara de sociologie de la Universitatea de Stat din Transnistria, Elena Bobcova:
„Pentru Transnistria acest război a însemnat să-şi apere independenţa, să-şi apere drepturile cetăţeneşti, drepturile naţionale, pentru că atunci izbucnirea naţionalismului şi agresiunii din partea Moldovei era percepută de populaţia din stânga Nistrului drept una ilegală, ca un atentat la independenţa Transnistriei.”
Majoritatea experţilor recomandă ca în manualele de istorie subiectele sensibile, precum ar fi şi cel al conflictului de pe Nistru să fie abordate nu atât din perspectiva trecutului, cât a măsurilor întreprinse în soluţionarea acestui conflict.
Europa Liberă: După 1945, malurile Nistrului au conviețuit în aceeaşi ţară cam 45 de ani. Perioada în care au dus o viață separată, după aceea, se apropie de jumătate - o generație. Tineri educați diferit, fără amintirea traiului în comun. Cât de realistă mai este reintegrarea celor două maluri? Este prima întrebare pe care am adresat-o invitatului ediţiei de astăzi, analistul de la Chișinău Igor Boțan, directorul asociației ADEPT:
Igor Boţan
Europa Liberă: La Tiraspol adesea se poate auzi o asemenea opinie, că au trebuit să treacă 15-20 de ani ca Chişinăul să accepte ceea ce Transnistria cerea de la bun început - o largă autonomie. Numai că trenul ar fi plecat deja.
Igor Boţan: „Eu cred că această abordare este oarecum şmecheroasă, dacă putem spune aşa. În aceşti 20 de ani Rusia, care trebuia să joace rolul de pacificator şi mediator, a jucat rolul de un actor foarte, foarte implicat, din toate punctele de vedere. Sub protecţia pacifismului, dacă putem spune aşa, al Rusiei au fost dezvoltate structurile paralele din Transnistria, a fost oferită cetăţenie locuitorilor din Transnistria, aproape jumătate dintre ei au primit cetăţenia Federaţiei Ruse. A fost privatizată economia Transnistriei, a fost menţinută pe linia de plutire întreaga regiune şi drept exemplu serveşte faptul că Transnistria a acumulat datorii de aproape trei miliarde de dolari pentru gaze, iar achitarea serviciilor de livrare a gazelor de către cetăţeni nu este însoţită de achitarea plăţii către Gazprom, ci pentru acoperirea necesităţilor bugetare ale Transnistriei, iar deficitul bugetar în Transnistria ajunge la 70 de procente. Deci, practic regiunea transnistreană este susţinută pe linia de plutire de către Federaţia Rusă, de aceea logica şi argumentele Transnistriei nu sunt corecte, sunt distorsionate. Transnistria a ajuns să fie susţinută totalmente de către Federaţia Rusă şi de aceea nu este corect să spui că ceea ce am cerut noi în 1990, 1991, 1992 iată că acum Chişinăul este gata să ofere şi a fost nevoie de 20 de ani pentru aceasta. Chişinăul acum se conformează la o realitate pe care Federaţia Rusă a modelat-o timp de 20 de ani, şi care şi-a depăşit cu mult rolul ce îi era prevăzut potrivit documentelor semnate în '92.”
Europa Liberă: Deci, fără această susţinere a Federaţiei Ruse, regiunea transnistreană nu ar mai fi fost sustenabilă economic şi din alte puncte de vedere.
Igor Boţan: „Eu cred că dacă Federaţia Rusă şi-ar fi îndeplinit mandatul în limitele prevăzute de documentele semnate soluţionarea problemei transnistrene demult ar fi avut loc, iar experţii ruşi în discuţii private recunosc că Federaţia Rusă s-a prevalat de situaţia creată şi şi-a întărit poziţiile în regiune pentru că aşa consideră necesar această putere regională.”
Europa Liberă: Are interes astăzi Rusia să contribuie la soluţionarea definitivă a conflictului transnistrean? Ce perspectivă credeţi că ar avea reglementarea problemei transnistrene după revenirea lui Vladimir Putin în fotoliul prezidenţial?
Igor Boţan: „Părerea mea e că Federaţia Rusă, ca un actor foarte important, îşi fixează anumite poziţii oriunde poate, inclusiv în Transnistria, pentru ca ulterior să poată beneficia de poziţiile pe care le are. De aceea Federaţia Rusă spune acum: situaţia este îngheţată, iar dacă Chişinăul vrea să soluţioneze aşa cum crede de cuviinţă, trebuie să facă anumite cedări. Deci, Transnistria, putem spune, a devenit o monedă de schimb şi chiar dacă jocurile strategice ale Federaţiei Ruse cu Europa, cu Statele Unite sunt foarte importante pentru Rusia, este puţin probabil ca Rusia să cedeze pur şi simplu aşa.”
Europa Liberă: La rubrica Vox populi de astăzi i-am întrebat pe mai mulţi locuitori din Tiraspol şi Bender cu ce speranţe au mers la alegerile din 4 martie pentru funcţia de preşedinte al Federaţiei Ruse?
– Если выборы состоятся, я больше чем уверен: должен победить Путин. Это стабильность, это предсказуемость, это опыт. Изменятся ли отношения с нашей республикой - они должны улучшиться. На всех уровнях. Прежде всего, поскольку я работаю в системе образования и мы находимся в российском образовательном пространстве, нам надо его расширять. В экономической области мы не выживем без помощи России. В политической – надежда только на Россию и на международное признание именно с ее помощью.
– Я думаю, победит Владимир Путин, но отношение, думаю, не изменится. Будет нам помогать все-таки, думаю, все будет хорошо у нас.
– Я думаю, будет как-то в лучшую сторону. Пора как-то соединять то, что растеряли.
– Да, я думаю, что изменится, потому что Путин хороший человек и, наверное, Россия поднимется на другой уровень. Присоединит Приднестровье к России.
– Уверен, что Путин победит и, я надеюсь, какие-то вложения будут, инвестиции пойдут в Приднестровье, не только в политическом плане, но еще что-то изменится к лучшему, студентам, просто работягам, деньги будут вкладывать в сельхозугодья…
– Я думаю, что победит Владимир Путин и я думаю, что это наилучшим образом скажется на Приднестровье. Верить в то, что, допустим, нас признают, это просто сказка, но будем все-таки надеться на то, что жизнь у нас здесь наладится, потому что здесь больше 170 тысяч россиян. У нас заработает своя промышленность, что с помощью тех кредитов, которые дает Российская Федерация, заживет новая жизнь, будем говорить, сельхозпредприятия, малое предпринимательство, чтобы люди возвратились домой в семьи, чтобы была работа, была наполняемость бюджета, соответственно, чтобы наш край процветал, потому что мы его очень любим.
Europa Liberă: opinii culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol şi Bender.
Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.
