Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu este o institutie a Uniunii Europene. De-ar fi asa, verdictele Curtii nu ar putea avea valoare legala in tarile care nu sint membre ale Uniunii, cum e Moldova. Uniunea Europeana are propria sa Curte de Justitie, care e instalata la Luxembourg. Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu trebuie confundata cu acel tribunal al Uniunii Europene de la Luxembourg, si nici cu Tribunalul International de la Haga, al Natiunilor Unite (ONU).
Curtea Europeana a Drepturilor Omului - cu sediul la Strasbourg - este o institutie a Consiliului Europei. Justitia ei se aplica tuturor tarilor Consiliului Europei, acea organizatie transnationala consultativa din care face parte si Republica Moldova. De fapt, singura tara europeana care nu e membru in Consiliu este Bielorusia.
Toate tarile membre au semnat Conventia Europeana a Drepturilor Omului, textul fondator al Curtii, adoptat pentru prima oara in 1950. De la inceput, Conventia le-a dat dreptul cetatenilor tarilor membre in Consiliul Europei sa-si dea in judecata propria lor tara, in cazul in care justitia nationala se dovedeste deficitara. Dupa aderarea sa la Consiliul Europei, Moldova a fost condamnata de catre Curtea Drepturilor Omului de peste 200 de ori, ceea ce reprezinta, raportat la populatie, o proportie medie.
Majoritatea cazurilor din Moldova se refera la nerespectarea hotararilor judecatoresti si a prevederilor justitiei nationale, care face că reclamantii nu pot beneficia de un proces echitabil in tara, precum si la incalcarea dreptului de proprietate. Curtea de la Strasbourg, compusa din cate un judecator din fiecare tara, primeste doar plangerile celor care au epuizat toate caile legale de recurs in tara lor. De aceea, perioada intre depunerea unei plangeri si judecarea ei efectiva nu poate fi in practica mai scurta de doi ani. Mai precis, doi ani e perioada medie in care expertii tribunalului decid daca plangerea este intemeiata sau nu.
Procesele pot fi insa si de alta natura, nu doar materiala sau judiciara. Astfel, in 2001, in procesul intentat de Mitropolia Basarabiei statului Moldova, judecatorii de la Strasbourg au decis ca autoritatile de la Chisinau incalcasera articolul 9 al conventiei Europene a Drepturilor Omului, care garanteaza libertatea religiei. Chisinaul a fost atunci condamnat sa plateasca Mitropoliei Basarabiei si Exarhatului Plaiurilor suma de 20.000 euro daune, plus cheltuielile de judecata, si sa permita libera desfasurare a activitatilor religioase ale Mitropoliei Basarabiei.
----------------------
Un grup de cele mai cunoscute ong-uri specializate pe mediatizarea şi apărarea drepturilor omului în Republica Moldova, între care CREDO sau Centrul de Resurse Juridice, şi-au anunțat public dezacordul cu iniţiativă britanică de reformare a practicii CEDO ce urmează să fie examinată în curând la Conferinţa de la Brighton, pe motiv că ar putea limita dramatic accesul cetăţenilor moldoveni la instanţa internaţională.
Semnatarii demersului cu valoare de expertiză au cerut guvernului de la Chişinău să nu susţină integral reforma propusă de preşedinţia britanică a Comitetului de Miniştri al CE.
„Actualmente Curtea Europeană are discreţia să se uite asupra practic fiecărui dosar ca să vadă cât de bine judecătorul a aplicat standardele CEDO, până la cele mai mici detalii.
Britanicii propun ca în cazul în care la prima vedere lucrurile stau bine, CEDO să nu aibă dreptul să se uite în detaliu peste dosarele examinate apparent bine de judecători. Poate pentru Marea Britanie, unde justiţia funcţionează bine, asta nu va aduce mari schimbări. Pentru Moldova însă aceasta ar fi un dezastru.
CEDO foarte rar ia locul judecătoriilor naţionale în aprecierea faptelor, dar am avut cel puţin 3 dosare în care CEDO a spus că nu existau motive pentru condamnare, fiind vorba de zeci de ani închisoare. Am avut dosare în care CEDO a spus că probele au fost dobândire prin tortură şi a dispus reexaminarea dosarelor. Şi am avtr zeci de dosare în care CEDO a spus că judecătorii au interpretat greşit legea şi au neglijat standardele europene. Dacă iniţiativa ar trece, cred că jumătate din aceste cazuri nu ar mai putea fi examinate de CEDO”.
Curtea Europeană, văzută adesea şi nu doar de moldoveni drept singura instanţă capabilă să-i apere în faţa abuzurilor justiţiilor locale, nu este la prima încercare de reformă. Anumite modificări au avut loc în jurisprudenţa CEDO şi în 2010, iar ceea ce doreşte instanţa este să oprească avalanşă de plângeri pe care justiţia fiecărui stat le-ar putea soluţiona la nivel naţional.
Una din căile sugerate ar fi recursul constituţional. Numai că Vladislav Gribincea crede că în cazul Republicii Moldova, acesta nu ar fi eficient: „Pentru noi, recursul constituţional nu ar da nimic. Pentru că în Italia, de exemplu, unde 90% din plângeri se bazează pe termenul rezonabil de examinare, recursul ar putea duce la faptul că aceste persoane ar putea obţine compensaţii acasă pentru acest gen de încălcare. Noi însă avem probleme mari cu calitatea dosarelor. Şi atunci adresarea la Curtea Constituţională doar ar prelungi şi mai mult sdurata de judecare a cauzelor.”
Apelul societăţii civile nu se bucură însă de sprijinul
„Guvernul Republicii Moldova se pronunţă pro acestei iniţiative. Deoarece CEDO are nevoie de schimbări, de modificări, dar doar în sensul consolidării rolului acestei instituţii. Sunt extrem de multe cereri pe rolul CEDO – peste 150 de mii de cereri, o cifră înfricoşătoare pentru 47 de judecători. Sunt anumite puncte în declaraţie la care am formulat rezerve, dar asta nu înseamnă că nu vom susţine această declaraţie.”
Republica Moldova este doar una din cele 47 de ţări membre ale Consiliului Europei care vor fi chemate la Brighton să voteze iniţiativa britanică. Criticii moldoveni ai reformei, care întrevăd îndărătul ei un răspuns la hotărârile CEDO ce implică modificarea sistemului electoral britanic şi a politicilor de imigrare de la Londra şi afirmă că sunt la unison cu 80 de ong-uri europene, speră să-l convingă până atunci pe Oleg Efrim, ministrul moldovean al justiţiei, care va reprezenta Chişinăul, să se opună încercării britanicilor de a limita competenţele CEDO.
