„Atac la preşedinte” este titlul editorialului din „Timpul” semnat de Constantin Tănase. Editorialistul notează că „după alegerea dlui Nicolae Timofti în funcţia de şef al statului, ceata de sfătuitori din oficiu şi vânători de chilipiruri politice a ieşit din umbră şi l-a atacat din toate părţile pe noul preşedinte. Cu o lipsă totală de bun-simţ, sub pretextul libertăţii de exprimare şi a dreptului la opinie, aceştia au început a-l sfătui cum să-şi formeze echipa, ce „comisii de specialitate” să formeze, ce fel de consilieri să-şi aleagă, ce priorităţi politice trebuie să cuprindă agenda sa. „Păzea, domnule Timofti, dumneavoastră nu aveţi experienţă la potlogării, aceştia sunt maeştri la băgatul sub piele... Dumnezeu să vă păzească de ei”, conchide Tănase.
Alina Ţurcanu scrie în „Adevărul” că, după ce a participat la alegerea şefului statului, Igor Dodon „a ieşit la rampă pentru a preciza: faptul că l-a votat pe Nicolae Timofti alături de actuala alianţă de guvernare, nu înseamnă că a renunţat la „jihadul” său: de a o distruge. „Scop comun cu al foştilor săi colegi comunişti, de care, chiar dacă s-a detaşat formal, îl leagă mai multe cordoane ombilicale. Cum ar fi ura faţă de tot ce e românesc”, observă jurnalista. „Cum aude de România, români şi românism, junele Dodon se face mai roşu la faţă decât bătrânul Voronin, iar pe gură îi iese foc şi pară./.../ Dodon acuză alianţa de guvernare că ar fi integral contaminată de microbul unionismului şi că aplică la nivel de stat instrumente propagandistice ce pun în pericol independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova, mancurtizează identitar generaţii de copii, educându-i în spiritul unei identităţi străine nouă. Denumirea în sine „Istoria Românilor”, după părerea liderului socialist, provoacă aţâţarea vrajbei interetnice şi dezbinarea poporului nostru multietnic”, mai scrie jurnalista.
Pornind de la declaraţia preşedintelui Nicolae Timofti precum că „întrebarea despre 7 aprilie 2009 nu este scoasă de pe ordinea de zi. Această întrebare va fi dezbătută în mandatul meu de preşedinte...” Ziarul de Gardă a căutat să afle opiniile mai multor politicieni - dacă se va ajunge la dreptate? Tudor Botnaru, ex-ministru al Securităţii crede că „până la urmă, s-ar putea ajunge la o altă finalitate a acestor dosare, domnul preşedinte este om din interiorul acestui sistem, cunoaşte regulile şi mecanismele interne de funcţionare a sistemului şi ar putea pedala, altfel, lucrurile”. Vitalie Nagacevschi, avocat şi ex-parlamentar crede că „preşedintele putea face o astfel de declaraţie politică, era în drept să o facă în calitatea sa de garant al drepturilor constituţionale, dar mingea se află în terenul Procuraturii Generale, a SIS-ului, a MAI-ului, iar preşedintele nu controlează activitatea acestor organe”. Natalia Moloşag, avocat în dosarele 7 Aprilie are rezerve că se vor reuşi prea multe. „Întârzierile îşi au partea lor de risc: dispar probele, martorii de la o etapă la alta îşi schimbă depoziţiile fără a fi pedepsiţi pentru asta, există şi o anumită solidaritate de breaslă între reprezentanţii organelor de drept...”
Alina Ţurcanu scrie în „Adevărul” că, după ce a participat la alegerea şefului statului, Igor Dodon „a ieşit la rampă pentru a preciza: faptul că l-a votat pe Nicolae Timofti alături de actuala alianţă de guvernare, nu înseamnă că a renunţat la „jihadul” său: de a o distruge. „Scop comun cu al foştilor săi colegi comunişti, de care, chiar dacă s-a detaşat formal, îl leagă mai multe cordoane ombilicale. Cum ar fi ura faţă de tot ce e românesc”, observă jurnalista. „Cum aude de România, români şi românism, junele Dodon se face mai roşu la faţă decât bătrânul Voronin, iar pe gură îi iese foc şi pară./.../ Dodon acuză alianţa de guvernare că ar fi integral contaminată de microbul unionismului şi că aplică la nivel de stat instrumente propagandistice ce pun în pericol independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova, mancurtizează identitar generaţii de copii, educându-i în spiritul unei identităţi străine nouă. Denumirea în sine „Istoria Românilor”, după părerea liderului socialist, provoacă aţâţarea vrajbei interetnice şi dezbinarea poporului nostru multietnic”, mai scrie jurnalista.
Pornind de la declaraţia preşedintelui Nicolae Timofti precum că „întrebarea despre 7 aprilie 2009 nu este scoasă de pe ordinea de zi. Această întrebare va fi dezbătută în mandatul meu de preşedinte...” Ziarul de Gardă a căutat să afle opiniile mai multor politicieni - dacă se va ajunge la dreptate? Tudor Botnaru, ex-ministru al Securităţii crede că „până la urmă, s-ar putea ajunge la o altă finalitate a acestor dosare, domnul preşedinte este om din interiorul acestui sistem, cunoaşte regulile şi mecanismele interne de funcţionare a sistemului şi ar putea pedala, altfel, lucrurile”. Vitalie Nagacevschi, avocat şi ex-parlamentar crede că „preşedintele putea face o astfel de declaraţie politică, era în drept să o facă în calitatea sa de garant al drepturilor constituţionale, dar mingea se află în terenul Procuraturii Generale, a SIS-ului, a MAI-ului, iar preşedintele nu controlează activitatea acestor organe”. Natalia Moloşag, avocat în dosarele 7 Aprilie are rezerve că se vor reuşi prea multe. „Întârzierile îşi au partea lor de risc: dispar probele, martorii de la o etapă la alta îşi schimbă depoziţiile fără a fi pedepsiţi pentru asta, există şi o anumită solidaritate de breaslă între reprezentanţii organelor de drept...”
