Cînd prin anii 90 umila mea persoană publica articole într-o revistă universitară preocupată de problemele genuriale, FEMINISMUL era în Moldova un fenomen cvasinecunoscut, chiar năstruşnic. Puţini dintre indivizii copleşiţi de tranziţie îşi puneau întrebări legate de societatea patriarhală şi de discriminarea femeilor.
Ei bine, lucrurile s-au mai schimbat între timp. Pe sticlă apar frecvent reprezentantele unor organizaţii feminine şi feministe care deconstruiesc sistemul social patriarhal. Aceleaşi organizaţii organizează conferinţe la care participă femei din diferite domenii, cu precădere din zonele rurale. Sau, iată, recent un post de televiziune ne-a propus un talk-show despre feminism. Şi chiar simplul fapt că nişte femei erau la un moment dat pe post de candidate principale la funcţia de şef al statului dovedeşte că rolul femeii în societatea moldovenească a devenit mai important. De-a dreptul frumos ar fi fost dacă o doamnă devenea în cele din urmă preşedinte al ţării, dar se vede că mai e pînă acolo...
Chestia e că, deşi ceva s-a schimbat, reflexele patriarhale mai sînt încă destul de puternice, dacă nu chiar copleşitoare. Într-un interviu recent, bunăoară, directoarea centrului „Parteneriat pentru dezvoltare”, Daniela Terzi-Barbăroşie, spune: „La noi lumea încă mai crede că politica e apanajul bărbaţilor, că doar lor le reuşeşte exercitarea puterii şi că femeile ar face bine să rămînă la cratiţă. Discriminarea de gen e încă la ea acasă în Moldova. ”
Da, mai e încă. Iar lupta contra discriminării femeii pe diferite paliere sociale trebuie, fireşte, continuată. Sînt o sumedenie de amănunte şi reflexe discriminatorii-patriarhale care ar trebui să dispară. De la atitudinea rezervată sau ostilă a angajatorului faţă de femeia însărcinată pînă la „înrobirea” casnică şi transformarea femeii într-un obiect sexual.
De remarcat că demersul emancipator al organizaţiilor feminine e sprijinit în ultimii ani de foarte mulţi bărbaţi. Ăsta e un lucru îmbucurător. Pe de altă parte, există femei cărora le place locul lor modest într-un sistem patriarhal şi care nu vor mai mult decît li se cuvine conform obişnuinţelor vechi. Ăsta e un fapt întristător.
Există părerea că fără instituirea unor cote de reprezentativitate în politică, femeile nu vor avea un acces egal la funcţii cu al bărbaţilor. Aşa sau altfel, ponderea femeilor în politica autohtonă ar trebui să fie mult mai mare. Am impresia că cel puţin maternităţile, grădiniţele şi şcolile ar avea de cîştigat de pe urma creşterii numărului de femei în politică şi în administraţiile locale.
