Linkuri accesibilitate

Iarna vrajbei ruse


Canalele de stat rusești au acordat spațiu minim mitingurilor opoziției și timp de antenă generos celor ale puterii.


Rușii se pregătesc să meargă duminică la urne pentru a decide dacă personajul dominant al țării, Vladimir Putin, va deveni din nou președintele lor. Mulți observatori spun că dacă Putin câștigă, va fi grație unei perioade de campanie puternic manipulată în favoarea candidatului partidului de guvernământ. Elena Vlasova de la serviciul rusesc al postului nostru de radio rememorează un sezon de mulțimi închiriate, favoritism televizat și campanii de intimidare a candidaților opoziției și a protestatarilor. Relatarea vă este prezentată în rezumat de Mircea Țicudean.

Iarna vrajbei ruse a început cu dubiile despre corectitudinea alegerilor pentru Duma de Stat. De atunci, lucrurile au mers din rău în mai rău: observatori din Rusia și din străinătate au spus că pregătirea alegerilor prezidențiale de la 4 martie a fost marcată de încălcări ale regulamentului electoral, inclusiv de refuzuri de-a înregistra candidați, participare forțată la mitinguri și mediatizare TV vădit părtinitoare în beneficiul favoritului, premierul Vladimir Putin.

Încă din ianuarie candidații opoziției și-au văzut șansele de a concura cu Putin evaporându-se. Cel mai cunoscut caz a fost al fondatorului partidului „Yabloko”, Grigori Yavlinski: Comisia Electorală Centrală i-a respins candidatura pentru că o bună parte din cele 2 milioane de semnături în favoarea ei n-ar fi valabile. Curând a ieșit la iveală că numărul semnăturilor dubioase a fost mai mic decât pretindea CEC, iar Yavlinski a spus la 23 ianuarie că obstacolele ce i-au fost puse în cale veneau de mai sus.

„Cine ia această decizie? Vladimir Putin, nimeni altul!” – a spus Yavlinski.

Reducerea grupului de concurenți a alimentat valul de proteste de stradă, dintre care unele au fost cele mai masive din istoria post-sovietică a țării. Dar și în acest caz forțele pro-Putin au contra-atacat cu propriile demonstrații, unele cu participare așa de numeroasă încât unii au început să ridice întrebări. La 4 februarie, la un mare miting pro-Putin din capitala rusă, corespondenții Europei Libere au stat de vorbă cu numeroși dascăli și alți angajați bugetari care spuneau că au fost forțați de directori, sau momiți cu promisiunea unei zile libere, ca să meargă la demonstrație. Alții au spus că li s-a promis o recompensă de 500, iar câțiva s-au plâns că după miting nu și-au primit banii.

Serghei Morozov, un așa-numit „creator de mulțime”, s-a numărat printre nemulțumiți. Serghei a spus că sarcina lui a fost să adune 250 de oameni, plătiți fiecare cu 500 de ruble. Dar la sfârșitul mitingului organizatorii i-au găsit o lipsă de vreo 170 de oameni și au refuzat să plătească toți banii. „Rusia Unită nu și-a ținut cuvântul”, a constatat Serghei.

Indiferent de metodele folosite, și puterea și opoziția au scos în stradă mari mulțimi de oameni – dar la televizor lucrurile s-au văzut altfel. Canalele de stat rusești au acordat spațiu minim mitingurilor opoziției și timp de antenă generos celor ale puterii.
În unele localități rusești protestele au luat forme neobișnuite. La Barnaul, exasperați de interdicția anunțată de primărie, opozanții au organizat un miting de jucărie, cu păpuși și figurine ținând în mâini mini-pancarte, în piața centrală.

Olga Artamonova, studentă și organizatoarea protestului original din 7 februarie, a spus că ea și colegii ei au vrut să capteze în sfârșit atenția autorităților, atrăgându-le atenția că sunt obligate să respecte libertatea întrunirilor. Până la urmă autoritățile din Barnaul, demonstrând o lipsă de umor rară, au declarat ilegal și protestul jucăriilor. În alte orașe participanții – oameni adevărați – au fost ținuți în arest câteva zile sau amendați cu sume mari.
  • 16x9 Image

    Mircea Ţicudean

    La Europa Liberă sunt din 1993. Am lucrat mai întâi în secția pentru România, la Programul Internațional, apoi la emisiunea radio pentru R. Moldova, cu o întrerupere de 2-3 ani în care am fost în slujba departamentului de training al Europei Libere, unde am fost și director interimar o perioadă. Începuturile jurnalistice au fost concentrate pe critica literară și actualitate culturală. În prezent, domeniile predilecte sunt progresul social (drepturile minorităților, egalitatea de gen, echitatea socială), prevenirea catastrofei climaterice etc.

XS
SM
MD
LG