De la o vreme încoace, emisiunile matinale de la posturile tv autohtone sînt aproape de neimaginat fără cîntăreţi. Emisiunile astea matinale sînt un fel de paradă a interpreţilor de tot soiul, vîrstnici şi copii, consacraţi şi începători, eclatanţi şi şterşi. La un moment dat, am avut impresia că în ţara noastră cîntă foarte multă lume, cîntă cui nu îi este lene. Mi s-a părut că foarte mulţi aici îşi făuresc o carieră muzicală.
Şi asta, în definitiv, e minunat. Iese că avem aici talente, voci fermecătoare. Avem cîntăreţi care se impun şi în străinătate. Alţii sînt poate mai puţin talentaţi şi nu au voci impresionante, dar insistă, perseverează, cîntă pe la nunţi şi cumetrii, unde pretenţiile ascultătorilor nu sînt foarte mari.
E adevărat că arta muzicală încă nu a egalat aici ca popularitate juridica şi politica, dar sînt semne clare că viitorul ar putea să-i aparţină. Showbiz-ul muzical moldovenesc îi apucă tot mai mult de ochi pe tinerii moldoveni. Uitaţi-vă numai cîtă lume se adună la concertele din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Păi, nici la mitingurile opoziţiei recente nu se adună atîta populaţie.
Muzica e regina sufletelor noastre mioritice! Mărturisesc că spun asta cu o uşoară invidie în calitatea mea de scriitor anonim. Dacă romanele scriitorilor s-ar vinde ca CD-urile vedetelor recente, scriitorii ar fi acum prosperi şi populari. Am discutat recent cu un tînăr a cărui mărturisire m-a frapat. Tînărul licean regreta foarte mult că părinţii „nu l-au dat la muzică de mic copil”, îndreptîndu-l spre limbile străine. Tînărul se gîndea că nici acum nu e tîrziu să înceapă o carieră de cîntăreţ.
„E adevărat că vocea mea nu e tocmai strălucită. Dar mi-au spus colegii că îşi are farmecul ei. Ar fi kruto să devin un cîntăreţ, să-mi trag un CD pe care oamenii să-l cumpere. Cu siguranţă, nu sînt mai rău decît Pavel Turcu!” mi s-a confesat liceanul.
Iar eu m-am gîndit că muzica ar putea să devină pentru mulţi aici o meserie bănoasă. Nu e obligatoriu să devii jurist sau să faci ştiinţe politice ca să supravieţuieşti. Cu ceva studii muzicale, cu un dram de fantezie, poţi compune cîteva texte şi melodii pe care să le interpretezi şi dacă ai nişte prieteni care să te promoveze ajungi probabil în emisiuni televizate, la o cumetrie, ba chiar şi un CD să-ţi scoţi, dacă te sponsorizează rudele.
În ultima vreme s-au auzit mai multe voci care ziceau că avem prea mulţi jurişti şi economişti, pe cînd ţara are nevoie de lăcătuşi, electricieni, sudori. Nimeni însă nu va spune că avem prea mulţi cîntăreţi. Pentru că moldoveanul fără muzică e ca peştele fără apă. De aceea, s-ar putea şi eu să mă fac cîntăreţ în ajun de pensionare.
