Linkuri accesibilitate

Este Moldova o țară deschisă pentru investiții?


Punct și de la Capăt: Vasile Botnaru și invitații săi discută despre afaceri, profesionalism, birocrație, onestitate și e-guvernare.


Astăzi vă propun să vorbim despre Punguţa cu doi bani şi valabilitatea modernă sau post-modernă a învăţămintelor pe care le-a incifrat în această alegorie bengosul povestitor de la Humuleşti. Sunt prea multe ca să le fac inventarul, voi spune doar atât: astăzi ne întrebăm dacă guvernarea a reuşit sau nu să îmbunătăţească climatul investiţional şi dacă ştie să cheltuiască cu chiverniseală banii luaţi cu împrumut de la donatorii străini, sau donaţi de ei cu dobânzi modice, ori chiar pe bogdaprosti.

Oaspeţii mei de astăzi sunt experta Doina Cebotari, liderul unei entităţi, care se numeşte echipa de atragere a investiţiilor străine şi care face parte din cabinetul primului ministru, Lucreţia Ciurea, şefa Secţiei coordonare a asistenţei externe din cadrul Cancelariei de stat, şi jurnalistul specializat pe problematica economică Vlad Bercu.

Europa Liberă: Doina, vă rog pe Dumneavoastră să ne spuneţi mai întâi dacă se produc schimbări pozitive în climatul investiţional, care este decisiv până la urmă pentru atragerea de investiţii.

Doina Cebotari
: „Într-adevăr climatul investiţional este cel care
afectează atractivitatea unei ţări pentru investiţii directe străine. Guvernul actual şi-a dat seama că e nevoie să îmbunătăţească acest mediu de afaceri. Anul trecut s-au făcut destul de multe reforme în acest domeniu şi, dacă vă uitaţi, raportul „Doing Business” pe anul 2011 a plasat Moldova pe locul doi ca una din cele mai bune guverne reformatoarie din lume.

Desigur că mai avem încă mult de lucru la diferite capitole, inclusiv numărul de documente necesare pentru a exporta a importa în ţară. Chiar ieri a fost lansată oficial un proiect al Corporaţiei internaţionale financiare, care ne va ajuta să reducem, hai să spunem aşa, birocraţia. Nu ştiu dacă este cuvântul cel mai potrivit.”

Europa Liberă: Dar birocraţia nu este un cuvânt ofensator, în principiu.

Doina Cebotari:
„Este ofensator atunci când mult prea mare şi impune un cost de timp şi financiar asupra sectorului privat.”

Europa Liberă: Dar spuneţi pentru ascultătorul nostru – parametrii care arată un climat investiţional bun sau rău.

Doina Cebotari:
„Cred că în primul rând ţine de incertitudinea legislativă şi dacă apar prea multe schimbări legislative sau de reglementare fără a fi consultate cu sectorul privat. Or, în Moldova, ce am observat eu în acest an, de când sunt în ţară, apar foarte multe schimbări neconsultate cu nimeni, care de fapt cauzează foarte multă bătaie de cap şi foarte multe costuri adăugătoare sectorului privat.”

Europa Liberă: Asta însemnând că oamenii nu-şi pot face planuri de lungă durată.

Doina Cebotari:
„Exact. Şi îşi petrec foarte mult timp scriind scrisori, venind la Guvern, plimbându-se. Este foarte dificil să obţii un permis de construcţii la moment, durează cel puţin doi ani. Ne uitam recent cât este de simplu sau dificil să exporţi din ţară. Moldova la moment încă este una din ţările care cere de la sectorul privat un număr de 20 de documente pentru a exporta, inclusiv în sectorul agricol.

O altă chestie la care am început să lucrăm şi sperăm că se va discuta la şedinţa de Guvern săptămâna viitoare este facilitarea intrării cadrelor înalt calificate în Moldova. Or, la moment primim foarte multe plângeri şi de la cei mari precum că este foarte neclar cum să obţii un permis de şedere, un permis de lucru în Moldova.

Se cer un număr de documente foarte mare, inclusiv şi testul la HIV-SIDA, test de tuberculoză chiar de la oamenii care vin din state foarte, foarte dezvoltate, unde o mare parte din aceste probleme de sănătate nu mai există. Trebuie să mergi la un psihiatru ca să obţii un permis de lucru. Şi sunt chestii care mie, ca moldoveancă, când am mers să lucrez la Banca Mondială în Washington nu mi s-a cerut. Şi vin într-o ţară la sigur mai puţin dezvoltată decât aceeaşi Americă, sau nu ştiu.”

Lucreţia Ciurea: „Eu aş vrea să adaug la ceea ce a spus Doina
până acum – se ia de bază studiul acela „Doing Business”, cum se face businessul, care măsoare anume acei indicatori şi dă o caracteristică a climatului investiţional, n-o să-i numerotez pe toţi.

Aspectul legal, actele normative fără doar şi poate, timpul pierdut pentru a obţine permisele, diverse permise şi o foarte mare atenţie se atrage anume la permisele pentru construcţii, timpul de intrare-ieşire din business; adică o afacere dacă se închide durează ani de zile până se închide tot spectrul de controale şi toate certificatele care denotă că businessul respectiv este închis.

Aspectul de raportare, cât de eficient, cum face sectorul businessului raportarea, cât timp îi ia. Timpul de trecere la vamă, facilitarea transportului şi comerţului, cât se expertizează sau se controlează acele maşini la intrări-ieşiri la punctele vamale. Adică astea ar fi, în câteva cuvinte, unii din indicatorii, acei parametri care arată cât e de bun climatul investiţional. Fără doar şi poate un element foarte important există şi aspectul fiscal, taxele – cum se plătesc, cât se plătesc, cât sunt de transparente.”

Europa Liberă: În linii mari, impresia Dumneavoastră subiectivă, avem un climat investiţional permisiv, atrăgător?

Lucreţia Ciurea:
„Nu am activat în business ca să spun ferm, dar mi se pare că schimbări s-au întreprins multe. Mai e de lucru, dar schimbări au fost.”

Europa Liberă: Domnule Vlad Bercu, dacă dumneata ai avea un milion de dolari, ţi-ai risca banii investind în Moldova, pornind de la climatul care există?

Vlad Bercu: „În pofida problemelor de care au vorbit colegii în discuţie, în anul trecut investiţiile s-au mărit cu 30 la sută după nouă luni, investiţiile străine directe. Deci, s-au mărit investiţiile într-un an în care zona euro era în criză, dar majoritatea banilor vin din zona euro. Pe de altă parte a fost un semnal foarte negativ din partea atacatorilor sectorului bancar. Istoria cu atacurile raider, le spun unii. Eu aş spune încercări de preluare frauduloasă, mai puţin sau mai mult frauduloasă a unor pachete de acţiuni.

Sau un investitor nu ar dori să vină într-o ţară, în care nu are siguranţa proprietăţii. În ultimii ani Asociaţia investitorilor a editat Cartea albă, în care sunt atât de multe probleme, mai mult sau mai puţin importante, inclusiv ceea ce nu acceptăm noi – vânzarea pământului străinilor. Sau de exemplu, spunem dese ori că unii vin în Republica Moldova că este forţă ieftină de muncă. Pe de altă parte acum investitorii se plâng că da, este ieftină forţa de muncă, dar nu este suficient de calificată. Un semnal bun este că anul trecut, un an greu pentru economiile din lume, totuşi investiţiile au crescut.”

Europa Liberă: Dar incertitudinea politică? Dacă ar fi fost mai certă situaţia, investiţiile ar fi fost mai mari?

Vlad Bercu:
„Instituţiile financiare fac referinţe la incertitudinea politică. Nu ştiu pe ce loc se află incertitudinea politică. Evident că influenţează, dar eu de exemplu, dacă aş veni în Moldova, m-aş uita în perspectivă şi mai puţin că a fost ales astăzi preşedintele sau nu. Va veni o zi în care va fi ales preşedintele şi nu va mai fi incertitudine politică.”

Europa Liberă: Doina, dumneata ce impresie ai – nealegerea sau alegerea întârziată a preşedintelui influenţează deciziile investiţionale?

Doina Cebotari: „Eu cred că influenţează doar deciziile celor care nu ştiu nimic despre Moldova. Dacă stai la Paris şi săptămâna trecută am fost la Paris să vorbesc cu un potenţial investitor, dacă stai la Paris şi citeşti doar noutăţile despre Moldova pe care le găseşti on-line, la sigur că nu vrei să vii să vizitezi Moldova.

Dacă eşti un investitor străin deja în Moldova, tu ştii că aceste incertitudini politice de fapt nu prea afectează viaţa de zi cu zi a businessului străin. Deci, dacă tu eşti gata să lucrezi în economia albă, să te conformezi legilor, să nu plăteşti mită, într-un fel eşti acceptat şi susţinut de comunitatea de investitori străini care este aici în Moldova, să ştii că vei putea activa aşa cum şi-ai dori şi vei fi şi profitabil.”

Europa Liberă: Dar vine rachetul, atacul raider, nu?

Doina Cebotari:
„E adevărat, am avut problemele pe care le-am avut în 2011, dar s-au rezolvat. Pentru că era vorba de investitori sloveni, care au apelat la toate instanţele posibile pentru a rezolva această întrebare. Premierul a primit apeluri şi de la prim-ministrul Sloveniei, pentru că erau investitori sloveni, şi de la toţi ambasadorii europeni, care au fost necesare.”

Europa Liberă: Doina, dar a fost nevoie de intervenţia primului ministru, când în mod normal ei ar fi trebuit să meargă în justiţie şi să rezolve asta pe calea justiţiei, nu prin somarea autorităţilor executive.

Doina Cebotari:
„Sunt de acord cu Dumneavoastră, dar din câte ştiţi avem mari probleme în justiţie la moment. De aceea avem şi strategia de reformare a justiţiei, care a fost prezentată de ministrul Efrim în Parlament câteva săptămâni în urmă. Avem foarte multe de făcut în justiţie şi trebuie să ne mişcăm înainte. Şi aici avem susţinerea întregii comunităţi şi de investitori şi de donatori, şi de ambasade străine, care sunt în Moldova.

După mine este cea mai importantă reformă. Pentru că dacă vrem să spunem că Moldova este o ţară deschisă pentru investiţii, trebuie să putem să spunem că investiţiile Dumneavoastră sunt sigure în Moldova. Ele sunt sigure doar dacă ai toată comunitatea diplomatică în spatele tău. Deci, eu asta le spun investitorilor străini mari, pe care încercăm să-i atragem acum, dacă sunteţi mari şi sunteţi bine conectaţi şi sunteţi respectaţi în ţările din care veniţi, să ştiţi că nu veţi avea probleme. Pentru că atunci vine să vă protejeze toată comunitatea diplomatică.”

Europa Liberă: A propos de justiţie, vreau să trec la al doilea compartiment al discuţiei noastre – cum se cheltuie granturile, banii luaţi cu împrumut sau daţi în formă de granturi nerambursabile. Vorbeam la început că există o îndoială, care se anexează acum la valul protestatar, că nu s-ar cheltui judicios. Nu vedem fabrici construite sau drumuri reparate suficiente. Doamnă Lucreţia Ciurea, cum e în general sistemul acesta de verificare, raportare astfel încât societatea să doarmă liniştită că banii nu sunt furaţi, sau băgaţi în saltele?

Lucreţia Ciurea: „Haideţi să începem de la ciclul normal al unui oricărui proiect. Se începe de la identificarea problemei, de la identificarea câtorva soluţii şi identificarea unui proiect cum să înlăturăm aceste probleme pe care le-am identificat iniţial într-un sector anume. Acelaşi lucru îl purcedem şi noi la nivel de Guvern şi la nivel de discuţiile noastre cu partenerii noştri de dezvoltare. Fiindcă orice proiect l-am iniţiat de ambele părţi, ambele părţi sunt implicate de la început, de la planificare, de la etapa de planificare.

Noi de comun acord identificăm sectorul, identificăm problema şi identificăm proiectul, cum îl dezvoltăm. Facem design-ul de comun, se acordă finanţarea respectivă şi se monitorizează pe parcurs implementarea, se face monitorizarea pe parcurs. Evaluarea fără doar şi poate, că fiecare donator are componenta. Poate dacă însuşi donatorii sau beneficiarii încă nu au puse elementele de monitorizare şi evaluare, atunci fiecare donator are acest instrument de evaluare. Fiindcă este foarte important pentru ciclul de planificare următor, adică evaluăm ce am făcut anterior şi ne planificăm activităţile pentru viitor. Deci nu putem să spunem că nu se verifică, nu se vede, nu se ştie. Se ştie toate celea.

Eu înţeleg situaţia asta acum care se vehiculează primprejur. Mi se pare nu ştiu din ce motive, poate din lipsă de informare, poate din alte motive, dar este foarte multă informaţie disponibilă, unde ne putem documenta cum s-au valorificat banii. Cred, că reacţia comunităţii donatoare tot se va auzi în timpul apropiat, fiindcă nu este corectă învinuirea. Sunt proceduri stabilite. Câte odată noi chiar în discuţiile noastre bilaterale şi în etapele de implementare a proiectelor îi învinuim că sunteţi prea birocraţi, prea proceduri complicate aveţi, prea mult timp acordaţi la fiecare control, la fiecare chiţibuş, dar ei au reguli stabilite foarte clare şi noi trebuie să ne conformăm şi să le urmăm.”

Europa Liberă: Doina, dumneata ai fost la Washington, într-un mediu care exact se ocupă de raportări şi de verificări.

Doina Cebotari:
„Bine, haideţi să vă spun că am fost la Banca Mondială cinci ani, dintre care patru au fost în Washington DC. Banca Mondială are o structură aparte, care se numeşte un Departament de integritate. Este un departament de detectivi, care investighează şi analizează foarte atent cum sunt utilizaţi banii Băncii Mondiale. Şi chiar anul trecut a fost un mare scandal la Banca Mondială pentru că era un proiect în domeniul sănătăţii în India. Au fost implicaţi şi miniştrii indieni, s-au întâmplat chestii foarte dubioase. Şi i s-a dus faima Indiei şi a miniştrilor respectivi şi a structurilor respective în toate structurile internaţionale.

In studioul Europei Libere
In studioul Europei Libere
Ce spunea doamna Ciurea este adevărat. Puteţi să vă bazaţi pe Banca Mondială, pentru că am lucrat cu ei. Este mereu acuzată de guverne că este prea înceată, că are prea multe proceduri, că cere prea multă informaţie de la guverne. Dar este un sistem bine pus la punct anume pentru a se asigura că banii sunt foarte bine monitorizaţi şi Banca Mondială poate să explice ce s-a făcut cu banii aceştia la fiecare pas al proiectului.”

Europa Liberă: Domnule Bercu, imaginaţi-vă că nepoţii vă întreabă: sunt furaţi banii? Sau haideţi să spunem mai domol: sunt cheltuiţi cu bună credinţă? Că unui nepot nu-i spui braşoave şi nu faci cu el propagandă.

Vlad Bercu:
„Pentru a-i răspunde ar trebui să fac şi eu o evaluare şi să creez o comisie, să văd până la fiecare cent cum s-a cheltuit.”

Europa Liberă: Nu, dar din ce aţi văzut Dumneavoastră?

Vlad Bercu:
„Dar vreau să spun că ăştia care spun că nu s-a făcut nimic, să vină în sate, să vadă ce s-a făcut. În zona unde trăiesc eu văd cazangeria construită pe banii Băncii Mondiale, cazangeria de la Policlinică, sau o sală sportivă finanţată de USAID, sau un magazin agricol. Dar vreau să spun că sunt băieţi deştepţi şi în domeniul acesta, chiar cu controalele care sunt. Şmecheria se face probabil atunci când o comunitate câştigă un grant pentru a construi, şi se construieşte foarte mult, în sate se repară mai ales, în cazul în care se face licitaţia pentru a contracta o companie de construcţie. Şi atunci probabil se dă preferinţă la verişori, la cumetri, la naşi.”

Europa Liberă: Doamnă Lucreţia Ciurea, la nivelul Guvernului ce măsuri sunt luate ca să se evite acest favoritismul, cumetrismul astfel încât granturile să nu intri pe mâna celor apropiaţi de coşul cu bani?

Lucreţia Ciurea:
„La nivel de Guvern noi avem stabilit mecanismul aşa-numit coordonarea asistenţei externe. Iarăşi încercăm să coordonăm de comun cu autorităţile publice centrale şi cu donatorii începând de la planificare, identificarea proiectelor, lansare şi implementare. Procedurile la nivel de proceduri, achiziţiile publice se încearcă de a îmbunătăţi şi a ajusta standardele sau legislaţia achiziţiilor publice la cerinţele internaţionale, care sunt menite să evite cazurile de delapidări sau licitaţii netransparente.”

Europa Liberă: Ce înseamnă standardele astea? Pentru că achiziţiile publice astea sunt punctul vulnerabil, călcâiul lui Achilles.

Lucreţia Ciurea: „Ca cerinţe, ca elemente importante la achiziţiile publice sunt da, participare deschisă – oricare poate să participe, termen rezonabil pentru ca să pregătească pachetul de licitaţie, adică să nu fie limitat termen scurt de zece zile şi reuşesc numai cei care au ştiut, câştigătorul licitaţiei să fie dat publicităţii. Fiindcă lumea cunoaşte, de exemplu compania are experienţă, sau este o companie care ieri a fost creată şi azi câştigă licitaţia. Adică transparenţa se cere în procesul de achiziţie. Acesta ar fi un instrument cel mai util de control a cum se cheltuie banii.”

Europa Liberă: De multe ori sau foarte frecvent oamenilor li se creează această impresie şi din cauză că în contactul lor personal văd aşa un fel de dorinţă, sau o sugestie – cum rezolvăm problema? Tradus asta înseamnă – câţi bani îmi dai ca să-ţi rezolv problema?

Doina Cebotari:
„Haideţi să vă spun cel puţin care este opinia primului ministru în acest capitol: a avut el o discuţie foarte bună cu primul ministru al Sloveniei, se vorbea despre investiţiile în drumuri, în reconstrucţia drumurilor şi primul ministru Sloveniei zice: uite, de când eu am introdus conceptul acesta de E-guvernare, unde toate achiziţiile publice pentru drumuri se fac electronic, am putut să ne permitem să construim de două ori mai multe drumuri cu aceeaşi sumă de bani. De aceea premierul în ultimii doi ani a pus foarte mare accent în introducerea conceptului de E-guvernare, de guvernare electronică.”

Europa Liberă: Adică să dispară omul care ia plicul şi spune: ei, dar nu e de acea culoare, e lipit strâmb.

Doina Cebotari:
„Exact şi în martie, în luna următoare va fi lansat portalul serviciilor guvernamentale ce vor fi achitate on-line. Premierul insistă foarte mult că şi achiziţiile publice să meargă pe această formulă, anume pentru a reduce factorul uman.”

Europa Liberă: Dar pentru asta trebuie să ai şi un Navalinîi, care să se priceapă la verificări, cum îl au ruşii. Domnule Bercu, credeţi că publicul va fi suficient de activ şi interesat să profite de acest instrument?

Vlad Bercu:
„Nu ştiu dacă publicul va putea să pună presiune, dar eu cred că cel puţin va fi cu mult mai uşor pentru stat, în primul rând, fiindcă va fi o selectare mai onestă a companiilor şi va dispărea birocratul.”

Europa Liberă: Doamnă Lucreţia, Doina, vreau să vă întreb: mai există în folclorul, jurnalistic cel puţin aşa o percepţie, şi spuneţi-mi dacă este adevărată sau eronată, că donatorii în general o bună parte din bani îi cheltuie tot pentru experţii lor şi ca şi cum dintr-un buzunar de fapt pun în altul.

Lucreţia Ciurea:
„Da, impresie este şi câte odată mult încurcă şi percepţia. Este o diferenţiere între asistenţa externă care vine, financiară, sau asistenţa tehnică, sau grant. Când se spune asistenţă tehnică, se spune chiar şi acelaşi consultant străin, care se pare, da, prima impresie – a, e plătit de donator şi a venit şi ne învaţă. Asta ar fi modalitatea care se percepe că se plăteşte tot la ai lor. Când se angajează un expert, un specialist în domeniu, care vine şi lucrează cu specialiştii noştri şi îi învaţă instrumente noi, practici noi, experienţe noi, care ulterior noi trebuie să le aplicăm şi la noi în ţară. Dar percepţia e, vedeţi că şi Dumneavoastră aţi spus, că se plătesc tot la ai lor. Acesta este elementul că se direcţionează cunoştinţele şi expertiza din ţara dezvoltată în ţara în curs de dezvoltare.”

Vlad Bercu: „Este adevărat că experţii străini sunt plătiţi cu mult mai mult decât cei locali. Se porneşte de la faptul că atunci când, de exemplu, într-un proiect cere o anumită remunerare, donatorul îţi spune: demonstrează că tu undeva ai primit banii ăştia, tu coşti atâta.”

Europa Liberă: Doina, dumneata eşti expert plătit din banii străini? Cu un tarif anume, cu un plafon anume?

Doina Cebotari:
„Da, sunt plătită de PNUD la moment de Programul Naţiunilor Unite, dar sunt plătită la nivel local, pentru că sunt din Moldova. Când merg cu Banca Mondială, când sunt la Banca Mondială, sunt expert internaţional şi sunt plătită conform tarifelor internaţionale. Într-adevăr există această discrepanţă de salarii, dar asta ar trebui să fie un imbold pentru tinerii noştri, nu numai tinerii, pentru toţi oamenii noştri care îşi doresc să aibă un trai mai bun, să meargă să facă studii bune, să nu copie atunci când merg la facultate şi se fac mari şi tari, dar de fapt nimic nu învaţă, pentru ca să poată să pretindă la o astfel de remunerare.

Pentru că până la urmă noi cumpărăm cunoştinţe. Şi cunoştinţele se acumulează, ele nu se cumpără. Ceea ce mă deranjează pe mine, sunt foarte sinceră aici, mă deranjează foarte mult, e că şi profesioniştii care sunt în Moldova, cu funcţii mari şi tari, fac acum în paralel studii de masterat şi la 30-40 de ani stau toţi cu fiţuica şi copie. Nu vă supăraţi, dar
Cum vrem noi cu toţii să avem un stat puternic, cu toţii să fim mai prosperi, să trăim mai bine peste tot, în Guvern, în sectorul privat, dacă noi nu vrem să învăţăm şi să lucrăm asiduu
Write your quote footer here...

ca să obţinem acele rezultate pe care dorim să le obţinem.

Experţii internaţionali, pe care îi angajează cel puţin Banca Mondială sunt cei care au mers şi au studii la cele mai bune facultăţi din lume – în State, în Marea Britanie, Franţa. Universităţile sunt într-o concurenţă adevărată pentru cele mai bune minţi din lume şi de aceea şi noi moldovenii tindem să mergem la cele mai bune universităţi ca să avem oportunităţi de viaţă, să putem să alegem cu cine lucrăm, unde lucrăm, dacă revenim în ţară sau plecăm.

Ce văd eu în Moldova? Eu am fost plecată 12 ani din Moldova. Ceea ce văd eu în Moldova este că e la putere conceptul acesta că eşti cool, eşti de succes doar dacă eşti un şmecher. Adevărul este puţin diferit, eu cred.”

Europa Liberă: Dar nu cumva pentru că şmecherii astăzi au ieşit mai bine decât tocilarii, ochelariştii? Dumneata eşti o regulă, sau o excepţie? Cum crezi?

Doina Cebotari:
„Cred că sunt o regulă printre tinerii care şi-au dat silinţa şi au dorit să obţină ceva în viaţă prin propriile eforturi. Ştiţi, eu fiind aici în Moldova timp de un an fac foarte multe sacrificii. Fac foarte multe sacrificii financiare, în primul rând, de viaţă personală, pentru că total e inexistentă, prietenii mei nu sunt aici. Bine, sunt părinţii, dar îmi lipseşte viaţa mea socială, care era înfloritoare în State. Îmi lipseşte timpul liber, care tot nu există, pentru că lucrezi tot timpul când eşti la Guvern, atunci când doreşti să faci ceva. Şi eu cred că, nu ştiu, cel puţin ce văd eu în microcosmosul acesta în care sunt şi recunosc că sunt într-un microcosmos, văd lume foarte muncitoare, care într-adevăr încearcă să facă schimbări pentru ţară.”

Europa Liberă: Au şanse într-adevăr oamenii muncitori, pe care îi reprezintă, vedem Doina, ca să-i înlocuiască, să-i substituie pe cei şmecheri, Vlad? Că despre şmecheri am vorbit, care caută cum să rupă din granturi şi din împrumuturi şi să câştige o licitaţie nemeritată.

Vlad Bercu:
„Eu ştiu foarte multă lume, care lucrează, şi se simt foarte bine, şi au funcţii, au o poziţie în structuri internaţionale. Ei ar avea şanse la noi, dacă ar fi o altă realitate, un alt nivel de dezvoltare.”

Europa Liberă: Doamnă Lucreţia, au şanse tocilarii şi ochelariştii în competiţie cu şmecherii?

Lucreţia Ciurea:
„Mie mi se pare că au şanse şi am să vă spun practica mea personală, fiindcă am avut în ultimii ani deja vreo câteva concursuri de angajare a tinerilor chiar la noi în cadrul Cancelariei de stat şi chiar în secţia mea. Deci, vreau să vă spun că au şanse şi au şanse mari, chiar dacă nimeresc cei şmecheri, peste un timp oarecare se retrag. Nu fac faţă şi se retrag, chiar benevol se retrag.”

Europa Liberă: Dar ce remunerare au, doamnă Lucreţia? Sunt convins că nu doar remunerarea materială contează. Ce credeţi că-i motivează?

Lucreţia Ciurea:
„Depinde de fiecare, care şi-a pus scopul şi obiectivul. Sunt băieţi, sau sunt tineri, care vor să-şi pună pe picioare afacerea sa. Deci, îi motivează afacerea, lansarea în afaceri şi crearea businessului propriu. Sunt tineri, pe care îi interesează, eu ştiu, serviciul public – îi motivează serviciul public. Şi sunt cointeresaţi, şi au posibilităţi. Chiar eu îmi aduc aminte tot timpul de şefii mei anteriori, când îmi spuneau că aici aveţi posibilitate şi aveţi acces la orice informaţie. Adică depinde de voi, cât sunteţi de capabili să le utilizaţi, oportunităţile. În cazul nostru concret, dacă ne referim la serviciul public, da, au oportunităţi de cunoştinţe, posibilităţi de a face instruiri, de a avea contacte cu ţările în curs de dezvoltare, să preia experienţa. Adică sunt şi alte stimulente, nu numai financiar.”

Europa Liberă: Revin la subiectul nostru şi vă rog, cu titlul de concluzie, în câteva fraze să-mi spuneţi: pentru ca să avem certitudinea mediului de afaceri, pentru ca să avem certitudinea că ce luăm cu împrumut de la străini, de la partenerii noştri, că banii care ni se dau cu o dobândă modică, sau fără dobândă, sau nerambursabil, se cheltuie conform destinaţiei. Pentru ca lucrurile astea să se întâmple, ce este mai important: să avem o birocraţie onestă la vârf? Sau să avem un control foarte riguros din partea societăţii, din partea oamenilor ca Navalinîi, care să vegheze comportamentul autorităţilor? Vlad Bercu?

Vlad Bercu:
„Eu cred că în primul rând ar trebui să avem o transparenţă cu mult mai mare cum se cheltuieşte banul. Zic nu de editarea unor ziare, să ştie tot publicul, dar cel puţin pe site-uri.”

Europa Liberă: E-guvernare, despre care spunea doamna Doina.

Vlad Bercu:
„Al doilea lucru: avem nevoie de reforme, reforme şi iarăşi reforme. În primul rând reforma justiţiei. Nu zic, eliminarea corupţiei, dar diminuarea corupţiei. În al treilea rând avem nevoie de profesionişti. Când zic profesionişti, am în vedere managerii, care sunt implicaţi în realizarea acestor proiecte, cei care gestionează banii. A fi onest sau neonest nu-ţi ajută, dacă nu eşti profesionist şi nu ştii foarte bine ce se întâmplă, unde trebuie să meargă banul, cum trebuie să fie cât mai eficient utilizat.”

Europa Liberă: Eu de fapt asta şi am în vedere, că profesionalismul cumva înglobează şi onestitatea, după mine. A propos, noi când folosim acest eufemism reformă, reformă în justiţie de exemplu, asta ar trebui să spunem că de fapt vrem jurişti profesionişti, care sunt şi oneşti, care ştiu legile, care ştiu dosarul la zi, etc. Doamnă Lucreţia?

Lucreţia Ciurea:
„Îmi face impresia că toate trei verigi, pe care
Birocraţia, vrem noi sau nu vrem, în sensul bun al cuvântului, când este onestă – ajută. ...
Write your quote footer here...

le-aţi menţionat, sunt importante. Birocraţia, vrem noi sau nu vrem, în sensul bun al cuvântului, ea când este bine pusă şi este onestă – ajută. Controlul onest, fără doar şi poate că este acel instrument de mobilizare a acelei birocraţii, fiindcă birocraţiei pe de o parte i se pare că face totul bine şi atâta timp cât controlul nu arată, sau nu depistează careva abateri, atunci birocraţia nu ştie cum să-şi ajusteze regulile şi cum să-şi ajusteze procedurile de gestionare. Şi toate elementele la etapa lor sunt foarte importante.”

Europa Liberă: Doina, concluzia dumitale?

Doina Cebotari:
„Îmi este greu să adaug ceva la cele ce s-a spus până acum pentru că într-adevăr, sunt de acord şi cu domnul Bercu – transparenţa este foarte importantă, E-guvernarea, datele deschise. Sunt de acord cu doamna Ciurea că birocraţia onestă este importantă, dar cum o obţinem – opinia mea personală, şi aici o zic ca cetăţean al Moldovei, cred că o putem obţine doar cu mărirea substanţială a salariilor în sectorul public. Şi eficientizarea lucrului din sectorul public.”

Europa Liberă: Dar pentru asta trebuie să devină prestigios să lucrezi în sectorul public.

Doina Cebotari:
„De acord. Dar cum faci să devină prestigios?
E nevoie de oameni foarte competenţi, foarte buni profesionişti şi recunoscuţi ca buni profesionişti nu doar în ţară ...
Write your quote footer here...

Plăteşti bine şi aduci oameni foarte, foarte buni în sistem, de la care să ai ce să înveţi. Ai nevoie de oameni foarte competenţi, foarte buni profesionişti şi recunoscuţi ca buni profesionişti nu doar în ţară, Moldova e o ţară mică. Recunoscuţi pe plan cel puţin regional, pentru că avem, o pătrime din populaţie este plecată, este foarte multă lume de succes în companii străine, şi manageri şi care trebuie adusă în funcţii cheie în administraţie. Pentru că are mult de pierdut. Dacă nu faci faţă şi dacă devii corupt, ai de pierdut reputaţia ta internaţională. Pentru că deja eşti implicat în comunităţi mult mai largi decât cele din Moldova şi ai mult mai mult de pierdut.”

Europa Liberă: Ei, uitaţi-vă că semnalul care s-a dat în cazul Veronicăi Bacalu, ezitarea asta deocamdată nu este în favoarea ipotezei Dumneavoastră.

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG