Stînga rusă - o alternativă reală la sistemul lui Vladimir Putin?

Potrivit sociologilor ruși, o mare parte a electoratului Rusiei alunecă treptat spre stînga. Și totuși, de ce nu au obținut rezultate mai bune în alegeri partidele de stînga? Corespondentul Europei Libere, Tom Balmforth s-a aplecat asupra subiectului la Moscova, - într-o relatare rezumată aici de Victor Eskenasy - luînd pulsul printre alegători de stînga ajunși la o vîrstă mai matură:

In vîrstă de 31 de ani, Evgheni, unul din alegătorii intervievați de corespondentul postului nostru de radio, amintea că în anii 1990 a sprijinit Partidul Comunist, devenind ulterior dezamăgit de lipsa de harismă și culoare a liderului acestuia, Gennadi Ziuganov. Prezent în politica rusă de decenii, Ziuganov candidează acum pentru a patra oară la președinție.

Astăzi, Evgheni spune că afinitățile lui se îndreaptă mai curînd spre „Frontul de Stînga”, o coaliție de grupări stîngiste, cărora nu li se permite să avanzeze candidați în sistemul politic rus strîns controlat de Kremlin. Dar chiar dacă lucrurile ar sta altfel, el afirmă că ar avea rețineri să votez un lider macho al Frontului, cum este Serghei Udalțov, al cărui stil nu îi dă credibilitate politică.

„Nu știu, nu o pot afirma cu siguranță - spune Evgheni. Nu pare să fie tipul de lider pentru care m-aș duce să votez.” Ezitările tînărului alegător le reflectă pe cele ale întregului electorat de stînga, care, potrivit sociologilor, constituie partea leului printre alegătorii din Rusia. Analiștii sînt de părere că există o deconectare, ce sare în ochi, între electoratul înclinat spre socialism, ce favorizează o intervenție masivă a statului în economie și o rețea puternică de asigurări sociale, și lipsa de opțiuni atractive din partea candidaților de stînga.

Ziuganov, personalitatea cea mai vizibilă a spectrului politic de stînga este considerat un soi de dinozaur politic, mai preocupat să-și mențină poziția confortabilă de figură permanentă a opoziției, acceptabilă pentru autorități, decît să cîștige puterea.

Serghei Mironov, liderul grupării de centru-stînga „O Rusie Justă” este pătat de reputația sa de conducător al unui partid „al opoziției de buzunar”, legat de Kremlin. Iar Udalțov, din „Frontul de Stînga” este considerat prea radical și excentric pentru a fi viabil electoral.

Conștient de simpatiile de stînga ale electoratului, primul ministru și candidatul prezidențial Vladimir Putin și-a accentuat campania pe teme populiste, promițînd măriri ale cheltuielilor sociale și salarii mai mari pentru angajații statului. Sociologul Boris Kagarlițki, un autor și gînditor de stînga cunoscut, este de părere că interesele în care s-au îngropat partidele de stînga le împiedică să dezvolate opțiuni mai noi și mai atrăgătoare:

„La un moment dat - spune Kargalițki - un partid de stînga se va naște, dar numai atunci cînd va fi capabil să se debaraseze de actuala stîngă; fiindcă la ora actuală, unul din cele mai mari obstacole în calea stîngii sînt înseși grupările și formațiunile de stînga, care blochează complet dezvoltarea de această parte a spectrului politic.”

In această conjunctură, în alegerile parlamentare din decembrie, comuniștii au cîștigat o cantitate din voturile de protest împotriva „Rusiei Unite”, ocupînd un loc doi cu aproape 20% din voturile exprimate. Succesul lor nu a fost neapărat o surpriză, spun analiștii, Alexei Levinson, de la Centrul independent de sondaje publice Levada semnalînd:

„Dacă stînga este considerată drept purtătoarea adevărată a ideilor socialiste, conform noțiunilor sovietice de socialism, atunci comuniștii le reprezintă în modul cel mai popular în sînul populației și printre elite. Cred că opiniile dominante aici sînt, fără dubiu, de stînga.” Dar, în ciuda acestei constatări, comuniștii nu s-au arătat capabili să-și extindă electoratul. Soluția ar putea fi transformarea într-un partid social democratic modern, dar Ziuganov preferă să pedaleze pe nostalgia față de Uniunea Sovietică.

Un alt analist al lumii ruse, Mark Galeotti, profesor la New York University, spune că acest fapt împinge partidul lui Ziuganov spre irelevanță poltică, în ciuda statutului lui de cea mai largă forță de opoziție: „Dacă este să aibă loc o reclădire a stîngii și o reinventare a comuniștilor, ea va urma două căi: ca liderii comuniști să decidă că vor să preia puterea, mai degrabă decît să se mențină în opoziție și ca alte forțe exterioare să se alăture comuniștilor”. Dar asemenea forțe nu prea există, liderul „Frontului de Stînga” care a anunțat că îl va susține pe Ziuganov în alegerile prezidențiale, neavînd capacitatea reală de a aduce voturile necesare.

Rămîne formațiunea lui Mironov, „O Rusie Justă”, care a demonstrat recent un oarecare potențial de a deveni o forță de centru-stînga. Partidul a fost creat în 2006, ca o alternativă pro-Kremlin la comuniști și a cîștigat 7,74% din voturi în alegerile pentru Duma de Stat. Ulterior, formațiunea a început să se distanțeze de Kremlin, proces ce a culminat cu înlăturarea lui Mironov din funcția de președinte al Consiliului Federației, camera superioară a Parlamentului, iar în alegerile din decembrie trecut aproape și-a dublat voturile, obținînd 13,24%. Dar, asocierea de decenii între Putin și Mironov nu îl face credibil pe acesta din urmă în ochii alegătorilor anti-Kremlin.

Așa că, deocamdată, o alternativă viabilă la Vladimir Putin și sistemul său nu pare se întrevadă cu adevărat.