Astăzi, premierul Marii Britanii David Cameron se întâlneşte la Edinburgh cu şeful guvernului local Alex Salmond, pentru a discuta detalii legate de un viitor referendum pe tema independenţei Scoţiei. Data acestuia nu a fost încă stabilită şi este posibil să fie vorba de câțiva ani de zile. Relatarea corespondentului nostru la Bruxelles, Rikard Jozwiak este rezumată de Oana Serafim:
De ani de zile scoţienii tot vorbesc despre posibilitatea de a-şi proclama independenţa de Marea Britanie, iar ultimele sondaje de opinie arata că promotorii independenţei sunt cam jumătate-jumătate cu cei care doresc rămânerea în Marea Britanie.
Ca în toate consultările populare şi aici problema de baza este la ce anume întrebare ar urma să răspundă populaţia. Guvernul de la Londra vrea o întrebare limpede – în Marea Britanie sau în afara ei? Guvernul scoţian, dominat de Partidul National Scoţian, pro-independenţă, doreşte să pună doua întrebări: una despre independenţă şi alta despre un eventual rol sporit în cadrul Marii Britanii.
Partidul Naţional Scoţian vrea de asemenea să permită participarea la referendum a tinerilor începând cu 16 ani, ştiind că tineretul este mai înclinat să voteze pentru independenţă faţă de populaţia adultă. In Marea Britanie dreptul de vot începe la 18 ani.
Oricum ar fi, este vorba de „un divorţ de catifea”. Regina Elisabeta a doua va continua sa fie în fruntea statului, iar moneda Scoţiei va rămâne probabil lira sterlină.
Dar există câteva chestiuni greu de soluţionat – una din ele este legată de submarinele nucleare britanice care sunt parcate în apele scoţiene. Autorităţile de la Edinburgh ar dori să le mențină numai dacă Scoţia ar deveni independentă, iar daca le vor obliga să se mute din apele scoţiene, Anglia s-ar putea vedea nevoită să le parcheze în apele teritoriale ale altei ţări.
Apoi, desigur este problema legată de apartenenţa sau nu a posibilului nou stat la Uniunea Europeana. Şi aici sunt doua şcoli de gândire: una care susţine că Scoţia va rămâne în Uniunea Europeană automat, cealaltă că, dimpotrivă, ca nou stat, trebuie să treacă prin toate procedeele de admitere ca orice stat candidat.
In funcţie de abordare a acestei probleme se pune si problema monedei unice europene: ţările care intră în Uniunea Europeană vor trebui să adopte moneda unica, mai devreme sau mai târziu, aşa încât şi problema monedei Scoţiei rămâne să fie discutată. In istoria Uniunii nu există un precedent şi nici în tratatele Uniunii nu există vreo prevedere care ar putea fi folosită într-o atare situaţie.
O alta chestiune, adusă în discuție de corespondentul Europei Libere este că unele ţări ale Uniunii, precum Spania, Franţa, care au teritorii în care se vorbește despre secesiune, ar dori garanţii că dacă divorțul de catifea dintre Londra şi Edinburgh va avea loc, acesta să nu fie considerat un precedent şi pentru alte situaţii. Fabian Zuleeg de la Centru European de Politică de la Bruxelles, un centru de analiza şi cercetare, crede că scoţienii vor trebui să îi convingă pe europeni că vor fi parteneri importanţi ai Uniunii şi că situaţia lor nu trebuie să fie considerată o şansă şi pentru alte regiuni secesioniste ale Uniunii.
