Jandarmeria, acolo unde exista, nu se confunda niciodata cu politia, ci este un corp militarizat, care nu depinde de ministerul de interne, precum politia obisnuita, ci de cel al apararii, si care functioneaza in regim militar.
Numele jandarmeriei vine de la o expresie frantuzeasca ce inseamna “oameni inarmati”.
In alte tari ei poarta alte denumiri. In Italia, de pilda, ei sint numiti “carabinieri”, de la arma pe care o purtau odata, in vreme ce in Spania numele acestui corp special este Guardia Civil – Garda Civila… si asta cu toate ca functionarea respectivului corp este mai degraba de tip militar decit civil.
Jandarmeria este asadar o forma de politie militara, sau mai degraba militarizata, care, inca o data, chiar si in vechi democratii poate intretine o forma permanenta de rivalitate cu politia civila. Asa s-a intamplat in Belgia, de pilda, unde in urma unor cazuri nerezolvate de banditism si criminalitate s-a vazut ca jandarmeria si politia nu cooperau, ba chiar erau intr-o stare permanenta de rivalitate. Asta a dus –in Belgia- in anii ’90 la dizolvarea jandarmeriei si la fuzionarea ei cu politia federala.
In alte tari, jandarmeria ramane insa un corp bine definit. Asa este in Franta, unde jandarmeria dispune de vehicule blindate si armament de razboi si este o forta capabila sa infrunte grupari inarmate, ceea ce nu e cazul politiei propriu-zise. Securitatea presedintelui, a aeroporturilor, sau a siturilor nucleare, este in Franta asigurata exclusiv de jandarmerie.
Multe mari democratii nu au insa, si nu au avut niciodata, echivalentul jandarmeriei, al unei politii militarizate. Asa sint Anglia, Germania si Statele Unite ale Americii. In Romania, unde jandarmeria a fost recreata in 1990, ea e doar nominal o jandarmerie, intrucit este subordonata ministerului de interne, iar nu celui al apararii, cu care nu are de altfel nimic in comun.
In sfirsit, jandarmeria nu trebuie confundata cu politia militara, care functioneaza in cadrul armatei. In schimb, fiind asimilati armatei, jandarmii - acolo unde exista- ca un corp militarizat, nu au voie sa formeze sindicate, sa manifesteze sau sa faca greva.
-----------
După testul 7 aprilie 2009, picat, aşa cum a decis fără fără echivoc comisia Nagacevschi, poliţia moldovenească este supusă în aceste zile unei noi încercări - cea de a nu admite să degenereze în altercaţii ca seria de proteste prin care opoziţia parlamentară şi extraparlamentară şi-a declarat intenţia de a debarca coaliţia proeuropeană de la puterea pe care, aşa cum repetă neobosit protestatarii, aceasta ar fi uzurpat-o.
Pe lângă acţiunile stradale, organizate de obicei în zilele de odihnă, deja de câteva săptămâni grupuri de comunişti pot fi văzute protestând şi scandând lozinci anti-putere fie în faţa Procuraturii, fie în cea a Guvernului, fie a Reşedinţei Preşedintelui. La guvern, aceştia în frunte cu câţiva deputaţi, au reuşit să intre în clădire fiind opriţi de pază doar în moment în care încercau să intre în biroul unde membrii executivului îşi ţineau şedinţa. Aproape la fel s-au comportat protestatarii şi la reşedinţa şefului statului. Ceea ce s-a întâmplat însă acum două zile la Ministerul Agriculturii, clădire unde îşi au birourile de lucru toate fracţiunile şi comisiile parlamentare după vandalizarea clădirii parlamentului în tulburările de acum doi ani, constituie acum obiectul unei anchete a poliţiei. Un grup mai numeros ca altădată a dat buzna pe holul instituţiei şi a blocat trecerea spre lifturi.
Poliţia crede că cu acest ultim episod, protestele ar fi păşit peste limita legală. Vorbind joi la o conferinţă de presă, şeful direcţiei ordine publică a MAI, Marin Maxian, a evitat deocamdată să dea o calificare juridică presupuselor încălcări: „Acum suntem la etapa constatărilor. Astăzi au fost 59 de participanţi, deci acţiunea nu poate fi calificată drept protest spontan şi era necesară notificarea primăriei. Vom vedea dacă a avut loc această notificare. Plus că avem tot mai multe plângeri de la angajaţii instituţiilor pichetate că le este tulburată activitatea….”
Totuşi, au încălcat sau nu legea protestatarii şi cum ar trebui să intervină poliţia în astfel de cazuri astfel încât să nu atenteze la libertatea întrunirilor şi cea de expresie? Iată ce crede în acest sens avocatul Alexandru Postică, unul dintre autorii actualei legi privind întrunirile publice: „Legea privind întrunirile nu se aplică acestei situaţii. Ea reglementează tot ce are loc în afară clădirilor. Dacă clădirea aceasta are statut de clădire publică, accesul în ea se face în bază unei permisiuni. Dacă nu a existat această permisiune, iar ei au blocat accesul, au făcut scandal, se poate califica ca huliganism, delict ce cade sub incidenţa Codului Constravenţional. Dar cred că e o problemă exclusivă a poliţiştilor – ei trebuie să ştie când şi cum să reacţioneze. Faptul că ei au permis protestatarilor să săvârşească delictul, apoi au constatat anumite circumstanţe denotă că fie au avut frică, fire nu au avut cunoaştere.”
Iată însă ce crede Sergiu Ostaf, directorul centrului CREDO de resurse pentru drepturile omului: „Oricine poate să manifesteze în afara clădirilor, cu condiţia ca să nu încurce oamenilor să intre şi să iasă. În momentul în care cineva încearcă să intre într-o clădire publică, fără permisiune sau acord prealabil, încalcă legea. Poliţia eu cred că în cazul acesta s-a comportat foarte inteligent – nu a intervenit ca să nu se producă altercaţii, a controlat acţiunea şi a avertizat organizatorii să nu mai admită aşa ceva, iar ulterior ar urma să fie aplicate sancţiuni administrative,” ne-a spus Sergiu Ostaf.
Numele jandarmeriei vine de la o expresie frantuzeasca ce inseamna “oameni inarmati”.
In alte tari ei poarta alte denumiri. In Italia, de pilda, ei sint numiti “carabinieri”, de la arma pe care o purtau odata, in vreme ce in Spania numele acestui corp special este Guardia Civil – Garda Civila… si asta cu toate ca functionarea respectivului corp este mai degraba de tip militar decit civil.
Jandarmeria este asadar o forma de politie militara, sau mai degraba militarizata, care, inca o data, chiar si in vechi democratii poate intretine o forma permanenta de rivalitate cu politia civila. Asa s-a intamplat in Belgia, de pilda, unde in urma unor cazuri nerezolvate de banditism si criminalitate s-a vazut ca jandarmeria si politia nu cooperau, ba chiar erau intr-o stare permanenta de rivalitate. Asta a dus –in Belgia- in anii ’90 la dizolvarea jandarmeriei si la fuzionarea ei cu politia federala.
In alte tari, jandarmeria ramane insa un corp bine definit. Asa este in Franta, unde jandarmeria dispune de vehicule blindate si armament de razboi si este o forta capabila sa infrunte grupari inarmate, ceea ce nu e cazul politiei propriu-zise. Securitatea presedintelui, a aeroporturilor, sau a siturilor nucleare, este in Franta asigurata exclusiv de jandarmerie.
Multe mari democratii nu au insa, si nu au avut niciodata, echivalentul jandarmeriei, al unei politii militarizate. Asa sint Anglia, Germania si Statele Unite ale Americii. In Romania, unde jandarmeria a fost recreata in 1990, ea e doar nominal o jandarmerie, intrucit este subordonata ministerului de interne, iar nu celui al apararii, cu care nu are de altfel nimic in comun.
In sfirsit, jandarmeria nu trebuie confundata cu politia militara, care functioneaza in cadrul armatei. In schimb, fiind asimilati armatei, jandarmii - acolo unde exista- ca un corp militarizat, nu au voie sa formeze sindicate, sa manifesteze sau sa faca greva.
-----------
După testul 7 aprilie 2009, picat, aşa cum a decis fără fără echivoc comisia Nagacevschi, poliţia moldovenească este supusă în aceste zile unei noi încercări - cea de a nu admite să degenereze în altercaţii ca seria de proteste prin care opoziţia parlamentară şi extraparlamentară şi-a declarat intenţia de a debarca coaliţia proeuropeană de la puterea pe care, aşa cum repetă neobosit protestatarii, aceasta ar fi uzurpat-o.
Pe lângă acţiunile stradale, organizate de obicei în zilele de odihnă, deja de câteva săptămâni grupuri de comunişti pot fi văzute protestând şi scandând lozinci anti-putere fie în faţa Procuraturii, fie în cea a Guvernului, fie a Reşedinţei Preşedintelui. La guvern, aceştia în frunte cu câţiva deputaţi, au reuşit să intre în clădire fiind opriţi de pază doar în moment în care încercau să intre în biroul unde membrii executivului îşi ţineau şedinţa. Aproape la fel s-au comportat protestatarii şi la reşedinţa şefului statului. Ceea ce s-a întâmplat însă acum două zile la Ministerul Agriculturii, clădire unde îşi au birourile de lucru toate fracţiunile şi comisiile parlamentare după vandalizarea clădirii parlamentului în tulburările de acum doi ani, constituie acum obiectul unei anchete a poliţiei. Un grup mai numeros ca altădată a dat buzna pe holul instituţiei şi a blocat trecerea spre lifturi.
Poliţia crede că cu acest ultim episod, protestele ar fi păşit peste limita legală. Vorbind joi la o conferinţă de presă, şeful direcţiei ordine publică a MAI, Marin Maxian, a evitat deocamdată să dea o calificare juridică presupuselor încălcări: „Acum suntem la etapa constatărilor. Astăzi au fost 59 de participanţi, deci acţiunea nu poate fi calificată drept protest spontan şi era necesară notificarea primăriei. Vom vedea dacă a avut loc această notificare. Plus că avem tot mai multe plângeri de la angajaţii instituţiilor pichetate că le este tulburată activitatea….”
Totuşi, au încălcat sau nu legea protestatarii şi cum ar trebui să intervină poliţia în astfel de cazuri astfel încât să nu atenteze la libertatea întrunirilor şi cea de expresie? Iată ce crede în acest sens avocatul Alexandru Postică, unul dintre autorii actualei legi privind întrunirile publice: „Legea privind întrunirile nu se aplică acestei situaţii. Ea reglementează tot ce are loc în afară clădirilor. Dacă clădirea aceasta are statut de clădire publică, accesul în ea se face în bază unei permisiuni. Dacă nu a existat această permisiune, iar ei au blocat accesul, au făcut scandal, se poate califica ca huliganism, delict ce cade sub incidenţa Codului Constravenţional. Dar cred că e o problemă exclusivă a poliţiştilor – ei trebuie să ştie când şi cum să reacţioneze. Faptul că ei au permis protestatarilor să săvârşească delictul, apoi au constatat anumite circumstanţe denotă că fie au avut frică, fire nu au avut cunoaştere.”
Iată însă ce crede Sergiu Ostaf, directorul centrului CREDO de resurse pentru drepturile omului: „Oricine poate să manifesteze în afara clădirilor, cu condiţia ca să nu încurce oamenilor să intre şi să iasă. În momentul în care cineva încearcă să intre într-o clădire publică, fără permisiune sau acord prealabil, încalcă legea. Poliţia eu cred că în cazul acesta s-a comportat foarte inteligent – nu a intervenit ca să nu se producă altercaţii, a controlat acţiunea şi a avertizat organizatorii să nu mai admită aşa ceva, iar ulterior ar urma să fie aplicate sancţiuni administrative,” ne-a spus Sergiu Ostaf.
