Opoziția parlamentară comunistă pregătește pentru a doua sâmbătă la rând un protest în centrul Chișinăului împotriva alianței de guvernare acuzată de uzurparea puterii. Duminică, în piața centrală, planifică o nouă demonstrație extraparlamentarii conduși de Iurie Roșca. Lucia Diaconu s-a interesat cât de puternică este presiunea asupra autorităților și ce efecte produce.
Grupuri de contestari comunişti au protestat zilnic săptămâna aceasta în faţa mai multor instituţii ale statului cerînd, la fel ca la protestele de la sfîrşitul săptămînii trecute, dizolvarea Parlamentului şi alegeri anticipate. Şi partidul comuniştilor, şi opziţia extraparlamentară se arată hotărîţi să protesteze pînă va debarca actuala alianţă de la guvernare, susţinînd că aceasta s-ar afla la putere ilegal după ce parlamentul n-a ales timp de un an de la ultimul scutin preşedintele ţării.
Autorităţile spun că prin aceste proteste opozanţii încearcă să tensioneze şi mai mult situaţia, în loc să contribuie la depăşirea impasului. Pînă la ora la care relatăm liderii partidelor din Alianța pentru Integrare Europeană nu au anunţat încă decizia finală legată de referendumul anunţat ee ar urma să ducă la alegerea preşedintelui. În această săptămînă însă cei trei au lăsat să se înţeleagă că mai curînd vor mai încerca o dată să aleagă şeful statului în Parlament, data alegerilor urmînd să fie stabilită la şedinţa legislativului din 16 februarie.
Contestatarii guvernării vor ieşi din nou în următoarele zile în stradă. Editorialistul de la trustul de presă „Jurnal”, Nicolae Negru, susţine însă că metodele şi limbajul folosite pînă acum de aceştia dau de gol neputinţa celor care organizează protestele de-a face presiuni asupra puterii.
Nicolae Negru: „Noi observatorii, care privim lucrurile de la o parte, vedem că populaţia răspunde anemic la chemările comuniştilor, nu se grăbeşte să vină în piaţă, şi atunci ei vor să provoace anumite reacţii negative ale autorităţilor, ei încearcă să acţioneze la limita faultului. Lucrurile astea se pot schimba dacă Alianţa pentru Integrare Europeană va da apă la moară partidului comuniştilor.”
Chiar dacă nu pot influenţa deciziile guvernării, protestele au miza lor, spune redactorul-şef al ziarului „Comunistul” Alexandr Isaev: „Multe episoade din istorie au existat care au demonstrat că părerea unei mulţimi de oameni a obligat puterea să să-i asculte. Cum are loc acest lucru pot mai bine să explice cei care studiază protestele în masă. Dar cu certitudine se poate spune că părerea zecilor de mii de oameni, dacă se adună atîţia, ajunge la urechile guvernării, îi dă de înţeles că a conduce poporul mai mult nu se poate aşa ca pînă acum.”
L-am întrebat şi pe Arcadie Barbăroşie, directorul Institutului pentru Politici Publice, ce efecte produc aceste proteste şi asupra cui?
„Eu cred că ele îşi vor spune cuvîntul atunci cînd Parlamentul în fond va decide şi alegerea preşedintelui, şi modificarea Constituţiei etc. Societatea trebuie să ştie că ea are drepturi, trebuie să ştie că aceste drepturi trebuiesc folosite, trebuie să ştie că presiunea supra guvernării se exercită nu doar în perioada alegerilor electorale, dar şi între alegeri, şi trebuie să ştie că dacă are interes, interesul acesta trebuie să fie vociferat într-un fel şi adus la cunoştinţa guvernării”, crede Arcadie Barbăroşie.
Grupuri de contestari comunişti au protestat zilnic săptămâna aceasta în faţa mai multor instituţii ale statului cerînd, la fel ca la protestele de la sfîrşitul săptămînii trecute, dizolvarea Parlamentului şi alegeri anticipate. Şi partidul comuniştilor, şi opziţia extraparlamentară se arată hotărîţi să protesteze pînă va debarca actuala alianţă de la guvernare, susţinînd că aceasta s-ar afla la putere ilegal după ce parlamentul n-a ales timp de un an de la ultimul scutin preşedintele ţării.
Autorităţile spun că prin aceste proteste opozanţii încearcă să tensioneze şi mai mult situaţia, în loc să contribuie la depăşirea impasului. Pînă la ora la care relatăm liderii partidelor din Alianța pentru Integrare Europeană nu au anunţat încă decizia finală legată de referendumul anunţat ee ar urma să ducă la alegerea preşedintelui. În această săptămînă însă cei trei au lăsat să se înţeleagă că mai curînd vor mai încerca o dată să aleagă şeful statului în Parlament, data alegerilor urmînd să fie stabilită la şedinţa legislativului din 16 februarie.
Contestatarii guvernării vor ieşi din nou în următoarele zile în stradă. Editorialistul de la trustul de presă „Jurnal”, Nicolae Negru, susţine însă că metodele şi limbajul folosite pînă acum de aceştia dau de gol neputinţa celor care organizează protestele de-a face presiuni asupra puterii.
Nicolae Negru: „Noi observatorii, care privim lucrurile de la o parte, vedem că populaţia răspunde anemic la chemările comuniştilor, nu se grăbeşte să vină în piaţă, şi atunci ei vor să provoace anumite reacţii negative ale autorităţilor, ei încearcă să acţioneze la limita faultului. Lucrurile astea se pot schimba dacă Alianţa pentru Integrare Europeană va da apă la moară partidului comuniştilor.”
Chiar dacă nu pot influenţa deciziile guvernării, protestele au miza lor, spune redactorul-şef al ziarului „Comunistul” Alexandr Isaev: „Multe episoade din istorie au existat care au demonstrat că părerea unei mulţimi de oameni a obligat puterea să să-i asculte. Cum are loc acest lucru pot mai bine să explice cei care studiază protestele în masă. Dar cu certitudine se poate spune că părerea zecilor de mii de oameni, dacă se adună atîţia, ajunge la urechile guvernării, îi dă de înţeles că a conduce poporul mai mult nu se poate aşa ca pînă acum.”
L-am întrebat şi pe Arcadie Barbăroşie, directorul Institutului pentru Politici Publice, ce efecte produc aceste proteste şi asupra cui?
„Eu cred că ele îşi vor spune cuvîntul atunci cînd Parlamentul în fond va decide şi alegerea preşedintelui, şi modificarea Constituţiei etc. Societatea trebuie să ştie că ea are drepturi, trebuie să ştie că aceste drepturi trebuiesc folosite, trebuie să ştie că presiunea supra guvernării se exercită nu doar în perioada alegerilor electorale, dar şi între alegeri, şi trebuie să ştie că dacă are interes, interesul acesta trebuie să fie vociferat într-un fel şi adus la cunoştinţa guvernării”, crede Arcadie Barbăroşie.
