Cineva a răspuns: X nu e bun de Ministru. Altcineva a precizat cu multă siguranță: propunerea lui Y va distruge industria textilă. Dar cine întreabă? Ca de obicei, un ziarist de radio sau de televiziune. Asta e normal.
Adevărata problema e pe cine întreabă. Mai nou, pe aproape oricine. Încă mai interesant, o persoană numai una îl poate scuti de alergături pe ziarist pentru că dă toate răspunsurile: și despre miniștrii și despre soluții economice și despre realțiile cu Japonia și despre cea mai nimerită ținută de seară și despre cel mai bun cîntăreț, fotbalist, film sau sos de muștar.
Apariția experților pricepuți în orice e un fenomen înfloritor. De cînd cu știința compactă și instantanee a experților radio-tv, totul s-a ușurat. Nu mai e nevoie de timp și studii. Îndrăzneala și dezinvoltura ajung. Politica e cea mai lovită de noua superștiință și rezultatul final e convingerea generală după care politica nu e ceva anume și nu cere nimic anume.
Cine susține că a face politică înseamnă a lua decizii extrem de complicate între care și soluția care face amici din capră și varză e luat în rîs. La fel, cine îndrăznește să aducă aminte că părerile unui actor sau fotbalist despre pace, politică și liderii altor state sînt la fel de profunde ca părerile unui Prim Ministru despre topuri pop sau reparații auto.
Sporovoiala continuă și cîștigă teren. E de remarcat doară că dacă fiecare ar vorbi numai despre lucrurile la care se pricepe am fi probabil înconjurați de o liniște de mormînt.
