Propunerea, ieri, a lui Mihai Poalelungi la şefia Curţii Supreme de Justiţie este rezumată într-un articol din ,,Adevărul” care porneşte de la declaraţia acestuia că „renunţă la postul de judecător la CEDO pentru a stârpi corupţia din instanţele naţionale, fără a urmări interese personale”. Sunt citate declaraţiile ministrului Justiţiei Oleg Efrim, care îl crede „unul dintre cei mai competenţi judecători pe care i-a cunoscut vreodată, capabil prin autoritatea sa să dea ritmul şi suflul necesar pentru a schimba situaţia din sistem”, dar şi opinii mai moderate ale experţilor, care cred că „un singur om are prea puţine pârghii pentru a realiza reforme esenţiale în Justiţie.”
Lipsa de evoluţii în problema alegerii şefului statului şi neînţelegerile între liderii Alianţei de guvernământ sunt discutate în două articole. Ziarista de la „Moldavskie Vedomosti”, Natalia Uzun, crede că „Filat, Lupu şi Ghimpu au obosit să negocieze între ei. În plus, nici Igor Dodon nu a decis dacă va accepta să negocieze cu AIE”. Ziarista menţionează că „recent, „Garda Tânăra” a Partidului Socialiştilor arunca cu bulgări de zăpadă în portretele liderilor PD, PLDM şi PL, însă luni, potrivit unui comunicat de presă al PSRM, Igor Dodon a plecat la Brussels, unde s-a întâlnit cu persoane influente. Ziarista face totuşi trimitere la opiniile mai multor analişti care cred că aşa-numitul „grup Dodon” va ajunge la un compromis cu AIE, mai ales după precedentul din Consiliul municipal.
,,Când lucrurile merg prost din cauza incompetenţei liderilor, când nu poţi mări pensiile şi salariile, când nu poţi crea noi locuri de muncă - cel mai simplu lucru e să isterizezi societatea că nu poate fi ales preşedintele, să cauţi ţapi ispăşitori acolo unde nu există”, scrie la rândul său Constantin Tănase, în ,,Timpul”. [...],,În urma unor jocuri murdare de culise, la care va participa şi „anticomunistul” I. Dodon, preşedintele în sfârşit va fi ales. Pe post de „prostul satului” va fi împins M. Ghimpu care, după atâţia „aşi din mânecă”, va rămâne fără funcţia care i se cuvenea conform algoritmului”, mai adaugă dl Tănase.
,,Timpul” operează astăzi şi cu o informaţie mai puţin cunoscută despre urmările declaraţiei de săptămâna trecută a episcopului de Bălţi, care a chemat lumea să susţină protestele conduse de opoziţia parlamentară şi extraparlamentară. ,,Episcopul Marchel riscă să fie sancţionat de Judecata Bisericească,” scrie Pavel Păduraru. Este citat şeful Judecăţii Bisericeşti, preotul Agafonic Potoroacă, cu declaraţia că „nici episcopul, mici mitropolitul, nici patriarhul nu au dreptul să facă politică” şi cu anunţul că subiectul va fi discutat la şedinţa Sinodului Mitropolitan.”
Un articol din ,,Panorama” face o paralelă între frontiera zonei transnistrene cu Zidul Berlinez. „În Republica Moldova există un centru administrativ, raionul Dubăsari, care se supune atât autorităţilor de la Chişinău, cât şi administraţiei de la Tiraspol,” scrie publicaţia , şi „la fel ca în Berlin, locuitorii din Dubăsarii de pe malul drept tind să treacă pe malul stâng, unde viaţa este mai asigurată, mai stabilă. Un singur lucru îi mai uneşte pe locuitorii ambelor maluri ale Nistrului – dorinţa puternică de a scăpa de frontiere”.
Publicaţia moscovită „Nezavisimaia Gazeta” scrie că „Moldova, care nu produce armament, a devenit - potrivit Institutul Internaţional pentru cercetări în domeniul păcii (SIPRI) de la Stockholm - unul dintre liderii vânzării acestuia în Angola şi un furnizor activ pentru alte ţări ale Africii”. În articolul-investigaţie din publicaţia moscovită se mai spune că „Autorităţile ţării s-au grăbit să se distanţeze de această informaţie. Dar, după cum afirmă unii politicieni şi jurnalişti, firme moldoveneşti şi anterior – pe vremea preşedintelui Vladimir Voronin – se ocupau cu reexportarea armamentului, inclusiv în Cecenia, dar şi astăzi participă la scheme semilegale de „comerţ cu moartea”.
