Deunăzi un lider al societăţii civile s-a convertit la politică, acceptînd o funcţie oferită de guvernanţi, şi un om simplu m-a întrebat ce cred eu despre această metamorfoză. Subiectul mi se pare foarte important şi ar trebui luat în discuţie, ţinîndu-se cont de toate nuanţele existente.
Să semnalăm mai întîi faptul că nu avem de-a face cu o premieră. Anterior, alţi membri marcanţi ai societăţii civile, cunoscuţi prin grija lor pentru nevoile societăţii, au păşit cu hotărîre pe terenul politicii. Decizia lor de a îmbrăţişa politicul a generat regrete, nedumeriri, balăcăreli sau înţelegere, optimism şi entuziasm, în funcţie de viziunea omului. De fapt, cum ar trebui privite aceste plecări ale liderilor societăţii civile în politică?
Ceea ce trebuie spus, în primul rînd, e că oamenii sînt liberi să aleagă. Nimeni nu are dreptul să-l împiedice pe liderul obştii să îmbrace straiele politice. Dacă simte omul nevoia acută de a face politică, de ce să n-o facă? Regretabil e, fireşte, faptul că societatea civilă, şi aşa destul de anemică, pierde un reprezentant notoriu. Însă un dram de bucurie ar putea fi găsit şi în această plecare. Chestia e că liderii obştii declară, la despărţire, că merg în politică pentru a munci tot spre binele societăţii, pentru a face statul mai receptiv la revendicările societăţii civile.
Gîndul că nişte lideri ai societăţii civile primenesc politica moldovenească poate, într-adevăr, să-l euforizeze pe simplul muritor. E bine însă să ne păstrăm calmul. Şi iată de ce. Politica moldovenească a fost în ultimii 20 de ani o mlaştină care a înghiţit multe intenţii frumoase. Mulţi oameni drepţi şi buni la suflet au intrat în politică cu gîndul primenirii, iar mare lucru n-au făcut, în ciuda eforturilor colosale. De aceea, ideea de a primeni statul din interior, în condiţiile specifice ale Moldovei, poate fi considerată un simplu balon de săpun.
Rămasă fără liderul eclatant, societatea civilă nu trebuie să-l ponegrească pe acesta. Dimpotrivă, trebuie să profite pe cît e posibil de convertirea sa. Însă, în acelaşi timp, societatea civilă trebuie să înţeleagă că liderul plecat nu o mai reprezintă, oricîte merite a avut anterior. El e deja reprezentantul puterii, orice ar face. Simplul fapt că un lider al societăţii civile merge în politica moldovenească pentru a realiza dezideratele societăţii civile ar trebui să ne pună pe gînduri.
