Aproape nimeni nu pune astazi in discutie, in comentariile din presa cotidiana, varianta ca premierul desemnat Mihai Razvan Ungureanu sa nu obtina pentru echipa sa votul Parlamentului. I se atrage in schimb atentia ca a acceptat o misiune grea. Venirea la Palatul Victoria numai prin votul unei jumatati din Parlament, opozitia fiind intr-un fel de greva, nu va linisti populatia si nu va pune capat crizei politice.
Intr-o situatie similara, Teodor Stolojan a dar bir cu fugitii, in 2008 - reaminteste Ion M. Ionita, in Adevarul. Problema lui Razvan Ungureanu, inca directorul Serviciului de Informatii Externe, desemnat de presedinte sa formeze un nou guvern al coalitiei de dreapta, nu sunt masurile de austeritate, pentru ca acest drum a fost deja trasat de Fondul Monetar International. Problema va fi lista ministrilor, care trebuie sa multumeasca interesele baronilor politici.
Ce fel de semnal vrea sa dea presedintele Traian Basescu desemnand un premier din zona serviciilor secrete? se intreaba Florin Negrutiu, de la Gandul - un cotidian foarte critic fata de aceasta optiune. Un semnal de forta, care sa indice cine ii sunt fidelii - este ipoteza autorului.
In Evenimentul zilei, Sorin Ionita face bilantul atent al guvernarii lui Emil Boc. Meritele premierului demisionar depasesc defectele, chiar daca esecul a venit dinspre acestea din urma: Boc a facut ce trebuia facut in aceasta perioada si nu a cedat tendintei populiste. In schimb, politica sa de cadre a fost slaba, a lasat loc intereselor clientelare, iar comunicarea a fost dezastruoasa. „Pe scurt, spune autorul, am avut in varful guvernarii un partid imperfect (Partidul Democrat Liberal, al carui presedinte este Emil Boc), dar care a tinut linia macro-economica dreapta. Agendă economica corecta, nota de trecere la democratie si corigente la eficienta si integritatea masinariei de guvernare”.
In plina criza politica, Romania libera acorda spatiu unui comentariu despre previzibilul esec al proiectului Nabucco. Alternativa europeana la dependenta de gazul rusesc nu prea mai are sanse sa devina realitate, iar Laurentiu Mihu arata ca nereusita e departe de a fi doar economica. Nu exista suficienti furnizori pentru aceasta noua conducta, iar daca statele europene au de pierdut pe termen scurt cata vreme isi negociaza separat importurile din Rusia, Moscova are de castigat, si anume pe termen lung. Gigantul rus Gazprom isi „ramifica tentaculele pe teritoriul vest-european”, se mai arata in Romania libera.
